Atunci când ţi se solicită ajutorul într-o problemă ce ţine de tehnologia modernă de către un vecin trecut de prima tinereţe, prima reacţie ar fi să-l ajuţi fără să pretinzi nimic în schimb. Îl ajuţi fără să clipeşti, ce să faci, doar te cunoaşte de când umblai în scutece pe afară, ar fi nasol să nu o faci. Şi îl ajuţi!
Încă de când pătrunzi la el în casă şi până să te aşezi în faţa calculatorului sau al televizorului, te întâlneşti cu tot felul de poze frumos înrămate peste care s-a aşternut un firicel de praf. Poze cu copiii care acum sunt aşezaţi la casele lor, cu nepoţii, de la nuntă, botez, tot felul de poze care imortalizează cele mai fericite momente ale vieţii lor.
După ce treci printr-un întreg ritual de prezentare a tuturor pozelor, te aşezi la calculator sau televizor, îţi explică ce nu merge, aşa, pe înţelesul lor şi după ce ai priceput cât de cât care e problema te apuci de treabă. În timp ce tu încerci să-i dai de cap problemei, ei stau în spatele tău urmărindu-ţi fiecare mişcare. Ar vrea să înţeleagă ce faci, dar e prea mult pentru ei. Mintea lor nu mai procesează bine cu atâţia termeni noi apăruţi, aşa că nu are rost să-şi mai bată capul. Esenţialul să-l ştie, că de restul se ocupă ăi mai tineri.
Cele mai frecvente astfel de probleme sunt legate de internet şi programele tv. Nu se descurcă cu tehnica asta modernă, e greu pentru ei să se apuce să înveţe la vârsta lor treburile astea ce nouă ni se par banale şi de aceea apelează la noi, tinerii, pentru care tehnica modernă e o jucărie. Pentru ei e un moft, mă refer aici la internet, fiindcă cablul tv e o necesitate pentru ei şi un moft pentru noi.
Îmi place să ajut pe oricine când are nevoie, dacă domeniul problemei ţine de mine mă implic cu cea mai mare plăcere şi îmi dau silinţa să iasă bine, fără să aştept să fiu remunerat pentru serviciile mele. Din moment ce ajuţi pe cineva de bună voie nu poţi cere bani! Ajutorul oferit de bună voie e o muncă voluntară pentru care nu se cuvine să ceri bani. Chiar îmi face plăcere când mi se solicită ajutorul de către cineva mai în vârstă, serios, mă face să mă gândesc la felul cum se ajută generaţiile între ele. Generaţia tânără din care facem majoritatea parte ajutăm generaţia mai în vârstă să se acomodeze cu tehnica modernă, iar ei ne ajută pe noi cu sfaturi despre viaţă. Ne completăm reciproc şi împreună dăm viaţă ciclului vieţii.
Pradă de război, sau cu ce te alegi, după ce ai ajutat un vecin să-şi seteze programele la televizor sau să-i faci să meargă netul: un fursec, o clătită, o plăcintă cu brânză, un măr, un fruct sau chiar un borcan cu dulceaţă, fiecare ce are prin „cămara bunicii”.