Fost-am şi în Bucuresti, in sfarsit. Acum nu mai pot să zic că nu am vizitat capitala României niciodată fiindcă tocmai am făcut-o. Cea mai impresionanta cladire pe care am vazut-o aici a fost fabuloasa si imensa Casa Poporului. Ba, deci va spun, pentru astia care nu ati ajuns s-o vedeti, desi ma indoiesc ca mai exista din astia ca mine, ii enorm de mare cladirea asta. Cand o vezi asa in poze pare mica, dar cum te apropii de ea ii ditai monstrul de beton. Sa te fereasca sfantu numa’ sa te ratacesti prin ea ca ii vai s-amar, de acolo nu iesi prea curand. Asa cum am mai spus si in postul anterior, motivul pentru care am fost la Bucureşti a fost Wordcamp, unde am urmarit cu foarte mare atenţie prezentarile unor oameni care stiu cu ce se mananca minunea asta de wordpress cu care ne batem capul zilnic, fiindca intreg Wordcamp-ul a fost numai si numai despre wordpress. Despre ce au vorbit fiecare si ce am deprins eu din prezentarile lor voi vorbi pe larg intr-un alt articol. Am de adresat un mare Multumesc lui chinezu si doamnei Adina ca ne-au suportat, pe mine si pe Ruben, gazduit si plimbat in minunea asta de capitala, care, sincer sa fiu, chiar mi-a placut. Nu stiu cum arata Bucurestiul intr-o zi normala, de lucru zic, extrem de aglomerata siguuur, dar in weekend e o placere sa te plimbi prin el.
Sunt cateva cladiri care m-au impresionat prin arhitectura lor si mare pacat ca unele dintre ele sunt intr-o faza de degradare. Nu stiu cum se numesc, ca mi-e foarte greu sa le retin pe toate, dar am zarit cateva care arata destul de jalnic. Una dintre cladirile degradate se află cea din imaginea de mai jos, care se afla undeva în centru pe strada nuştiucare. Ui ce misto poate fi cladirea asta si in ce hal a ajuns…
Arcul de Triumf e misto, cladirea Guvernului e prea comunista, caminele din Regie sunt multe, suspendata lui Oprescu arata frumos si cred ca va iesi ca-n vest cand va fi gata. Fiind acolo, în miezul evenimentelor ca sa zic asa, aveam impresia că sunt în jocul GTA. Majoritatea ştiţi cum e GTA-ul, străzi lungi şi late cu blocuri înalte de o parte şi de alta, iar la baza acestora fel de fel magazine. No cam aşa arată şi Bucureştiul, sau cel puţin aşa mi-a lăsat mie impresia. Si ca tot eram la capitolul ‘prima data’, am asistat pentru prima data la un meci integral de rugby pe Arcul de Triumf, intre Steaua si Dinamo, unde am vazut pe viu o infragere cu 16-9 a dinamovistilor. Macar daca n-am ajuns la un Steaua-Dinamo la fotbal am ajuns la unul de rugby, si multumita lui chinezu am reusit si io sa inteleg cum e cu sportul asta cu balonul oval care a reprezentat pentru mine o mare necunoscuta si pe care am inceput sa-l prind. Ce concluzii am tras dupa aceasta, hai sa-i zicem mini-vacanta, desi am fost acolo in calitate de blogger provincial venit sa invete ceva de la cei mai buni in wordpress. Nu o sa mai pornesc niciodata la drum lung nepregatit. Fara wireless si/sau net de la vodafone/orange nici nu ma mai urc pe tren. Ever! Degeaba ai laptop la tine daca n-ai o tzava de net buna. Mare prostie. Te vei plictisi de moarte.
Ziua în Bucureşti am încheiat-o cu stadionul Dinamo. Chinezu m-a dus sa vad batranul Stefan cel Mare, iar io nu m-am putut abţine să nu bag o poză, aşa pentru posteritate, că cine ştie cât va mai exista clubul ăsta, daca nu-l baga Borcea in groapa la propriu. Pe drumul de la Cluj la Bucuresti n-am avut nicio problema, n-am simtit nici un moment ca ma plictisesc, fiind la cuseta m-am pus la somn, sau am incercat sa dorm, dar nu prea am reusit. Apropo dacă voi aţi reuşit să dormiţi la cuşetă vreodata ziceţi-mi vă rog şi mie care-i secretul, că eu în afara de aţipeli scurte de 10 minute n-am reuşit să leg un somn întreg de câteva ore. In schimb drumul inapoi a fost criminal, in sensul ca nu mai aveam stare. Am venit cu un intercity si va spun sincer ca am crezut ca nu mai apuc destinatia si voi fi primul om care moare de plictiseala acuta. Am citit integral 2 ziare, gazeta si mizeria aia de libertatea, am scris vreo 5 idei pentru viitoare articole pe blog intr-un fisier doc, am citit toate etichetele care mi-ai picat in fata, am rontait tot ce am avut in geanta, m-am holbat pe geam la frumoasa patrie, la niste peisaje parca pictate si am incercat fara succes sa trag un pui de somn. N-am reusit… E frumos orasul, mai ales centrul, prin cartiere n-am ajuns pentru ca n-avea sens. Pentru o zi si o noapte am respirat aer de Bucuresti, un aer destul de poluat de noxe.
Cladirea din a doua poza (Casa Radio parca i se zice), a fost locul unde s-a filmat Mirrors, deci uite ca a fost bun la ceva si aspectul horror.
Ei ia zi acum, cum mai sta situatia cu miticii?
Da, ma, mi s-a schimbat total parerea. gata cu cliseul cu mitici.