Au fost cândva şmecherii cartierului

Pe vremea când eram eu junior existau nişte băieţi mai mari foarte şmecheri în cartier, care băgau frica în ăştia mici şi îi trimiteau după ţigări la bucată, după suc, bere şi orice le poftea inima atunci. Fluieratul după femei era ceva obişnuit în cercul lor, făceau glume misogine şi stăteau până târziu în noapte spărgând seminţe în faţa blocului la o bere la pet. Mergeau unde vor, când vor şi cu cine vor, fără ca să fie nevoiţi să dea raportul cuiva. Nu aveau responsabilităţi şi planuri de viitor. Trăgeau de fiare la greu şi ascultau manele. Puneau distracţia, prietenii şi viaţa de noapte pe primele poziţii în topul preocupărilor şi intereselor personale. Pe scurt, îi durea în bască de viaţă.

Toate acestea au devenit însă istorie din momentul când fiecare şi-a cunoscut ALEASA, cea lângă care aveau să-şi petreacă tot restul vieţii. S-au luat, s-au aşezat la casa lor, iar viaţa lui s-a schimbat radical. Timpul liber a început să fie condiţionat de programul şi interesele ei, iar ieşirile cu tovarăşii au devenit tot mai puţine. Nu mai avea timp să stea la o sămânţă şi o sticlă de cola în faţa blocului pentru că era ocupat să muncească ca să-şi întreţină familionul. Cum nu prea i-a plăcut şcoala în tinereţe, locul său de muncă era unul care implica mai mult forţa şi mai puţin intelectul, dacă mă-nţelegeţi, gen: manipulant marfă, agent de pază sau şofer. Meserii onorabile, nu contestăm asta.

Dar cum obiceiurile vechi nu se uită aşa uşor, fluieratul după femei şi glumele misogine sunt imediat taxate de ea. Manelele au devenit şi ele istorie, nici nu mai ştie ce piese noi au mai lansat interpreţii lui preferaţi şi a început să dea mai mult pe la sala de cinema, la teatru sau la operă. Procesul de culturalizare a masculului alfa obişnuit cu viaţa libertină şi lipsită de griji este iminent.

Anii au trecut, iar şmecherul care obişnuia să se impună printre pruncii de şcoala generală acum e aşezat la casa lui. Zilele sale de glorie în cartier s-au terminat. S-a dus perioada aceea în care arăta că el e şeful în cartier, impunându-se prin forţă fizică si mai mulţi prin vorbe şi logică în încercarea de a se face respectat. Şi, aşa cum e normal în societate, familia i s-a înmulţit. E absolut fascinant să-i vezi pe doi foşti şmecheri de cartier, probabil tatuaţi şi certaţi cu legea în trecut, împingând căruciorul sau urmărindu-şi cu mare atenţie copilul în parc. Parcă nici nu-ţi vine să crezi că oamenii ăştia băgau cândva frica în toată lumea, mai ales în cei mai mici decât ei. Dar cum aşchia nu sare departe de trunchi, fiul celui care era o dată şmecher în cartier (asta dacă va avea un fiu) îi va duce mai departe moştenirea tatălui şi va deveni la rândul lui un şmecher în cartier.