La Euro 2008 ne-am dat examenul şi l-am picat cu neruşinare, dar la Jocurile Olimpice l-am trecut cu brio, ba chiar am făcut o figură frumoasă. 6 medalii e totuşi ceva pentru care merită să ne bucurăm cu toţii, nu? Ce vreau să subliniez aici e rodul muncii unor oameni care s-au sacrificat pentru ţara lor, care au depus un efort enorm pentru a ajunge să culeagă laurii victoriei, aceşti oameni au reaprins în inimile noastre dragostea şi pasiunea pentru gimnastică şi pentru sport, aceeaşi pasiune pe care am resimţit-o şi când Nadia Comăneci a intrat în istorie cu prima linie de 10. Aceşti sportivi ne-au făcut să uităm de fotbalul plin de şmecherii şi hoţie al României, ştirile de la ora 5, de cazurile ce se desfăşoară în televiziunea de apartament şi eternele telenovele, toate acestea pentru a urmări cu mult patos acţiunea lor de la Beijing.
Ei sunt adevărata valoare a ţării noastre, lor trebuie să li se organizeze talk-show-uri, ei şi-au arătat dragostea pentru ţara pe care o reprezintă şi mândria de a fi român şi nu Gigi Becali care iese în evidenţă prin nu ştiu ce declaraţie aberantă, nu Fatih Taher, iordanianul venit de pe nu ştiu de unde să facă avere pe spatele românilor, nu vreun jucător de fotbal de la noi care nu ştie nimic altceva decât să deie cu piciorul în minge şi o face pe mii de euro. Dacă nu ar fi fost Beijingul probabil nici dracu nu-i băga în seamă pe aceşti sportivi, care încă se antrenează în mizerie, cei care au depus un efort fizic mare pentru ca alţii să se bucure de roadele muncii lor se pregătesc în nişte condiţii de toată jena. Cine ar fi cunoscut-o pe Alina Dumitru, pe Georgeta Andrunache, Viorica Susanu sau pe Constantina Diţă Tomescu dacă nu ar fi câştigat o medalie la categoriile pe care le reprezintă. Cu siguranţă aceştia vor lua câteva mii de dolari în plus pentru această performanţă faţă de milioanele de euro care defilează prin fotbalul românesc în valize, sacoşe şi conturi grase. De ce? Pentru că România încă nu ştie să-şi preţuiască adevăratele valori.
Cuvintele sunt de prisos acum, nu mai are rost să comentăm mai departe, să ne bucurăm încă odată alături de aceşti minunaţi sportivi care au adus României glorie, lacrimi şi bucurie.
B-Blog
17 august 2008 at 5:48 AMSa stii ca ai dreptate. Eu chiar ii admir pe acesti oameni care au crescut valoarea Romaniei foarte mult in ochii strainilor.
B-Blogs last blog post..Baschet oricand
Alexandru Giurca
17 august 2008 at 10:15 AMAi dreptate.
Ultima postare de pe blogul lui Alexandru Giurca este Etiopia