Ieri s-a întâmplat un lucru regretabil în Capitală, acest „Micul Paris” după cum e cunoscut de entelectualii vremii. Doi copii mici care se aflau într-un parc cu bunica lor au fost muşcaţi de nişte câini maidanezi, iar cel mai mic dintre ei n-a avut scapare si a murit sfâşiat de fiară. Ei bine? Ce credeţi că a urmat? Ce urmează de fiecare dată după un astfel de caz terifiat„. Toate televiziunile s-au trezit din amorţeala vacanţei de vară şi s-au pus pe dezbătut subiectul. Asta deşi pe 1 septembrie a fost un protest important împotriva proiectului de la Roşia Montană în mai multe oraşe din ţară, iar televiziunile l-au ignorat cu graţie, din motive lesne de înţeles. Dar nu vorbim despre asta acum.
Cum a apărut ştirea cu pruncii muşcaţi de aceste bestii, toată lumea a început, din nou, cu aceleaşi faze de doi bani şi gândire de sălbatic, exact cum se întâmplă de fiecare dată: „moarte câinilor maidanezi”, „să fie eutanasiaţi toţi”, „câinii maidanezi trebuie stârpiţi de pe faţa pământului”, „să moară toţi”, şi alte asemenea afirmaţii şi întrebări au curs zilele astea peste tot. Cei mai mulţi oameni au găsit o singură soluţie care ne scapă de problema maidanezilor: moartea. Nu mai pot cu ăştia, uneori am impresia că trăiesc printre oameni cretini fără creier. Nimeni, dar nimeni, nu s-a întrebat de ce câinii comunitari nu sunt ţinuţi în adăposturile întreţinute pe banii statului român – denumite pompos centre de ecarisaj – şi sunt lăsaţi pe stradă. Nu, oamenii vor să moară câinii, această plagă a societăţii! Zici că ultima problemă în ţara asta ar fi câinii şi odată „stârpiţi” toate ar fi bune şi frumoase şi ar curge numai lapte şi miere.
Ca iubitor de animale, sunt total de acord ca maidanezii să fie ţinuţi în adăposturi, nu pe străzi, iar dacă s-ar putea aş plăti în fiecare lună ca străzile să nu mai fie populate de haite de maidanezi (la Cluj nu e cazul, la noi nu prea vezi câini pe stradă, iar pe ăia care îi vezi sunt fricoşi şi inofensivi). Câinii fără stăpân nu ar trebui lăsaţi să zburde în voie pe stradă şi prin parcuri, recunosc, dar nici nu trebuie omorâţi.
Aşa că, m-am gândit la o idee. Realizarea unui fond de investiţii la care fiecare cetăţean să cotizeze lunar o sumă infimă de câţiva lei (1-2 lei acolo) pentru întreţinerea unuia sau mai multor adăposturi pentru animale, în functie de cât de mare e oraşul. Câţiva lei per familie zic că s-ar strânge o sumă frumuşică, bani care s-ar duce pentru ţinerea maidanezilor în centrele de ecarisaj. Din fondul ăsta de investiţii să fie plătiţi oamenii ca să aibă grijă de animale – şi nu să-i trateze ca pe nişte gunoaie – şi să fie cumpărate cele necesare traiului pentru patrupede. E chiar atât de greu? Sunt absolutamente convins că nimeni nu ar avea nimic împotrivă să se lipsească de 1-2 lei pentru a scăpa de o problemă care an de an dă mari bătăi de cap autorităţilor. Nu cred că ar fi foarte dificil de pus în aplicare. Pana mea, ce poate fi atât de greu. Un reprezentant al Primăriei merge din uşă în uşă şi întreabă oamenii: Vreţi să donaţi 2 lei pentru ţinerea maidanezilor în centrele de ecarisaj? E atât de simplu.
De ce nimeni nu se gândeşte la asta, de ce nu propune nimeni treaba asta primăriilor. De ce trebuie să vedem moartea ca singura soluţie şi nu putem să ne punem rotiţele în mişcare şi să găsim şi alte soluţii care să nu implice stârpirea acestor fiinţe? De ce trebuie să fim atât de răi? Când a devenit lumea asta atât de crudă?
M-aş bucura ca ideea asta pe care am propus-o să se concretizeze. Să scăpăm odată pentru totdeauna de ideea asta tembelă că maidanezii trebuie să fie eutanasiaţi şi omorâţi. Să ne civilizăm dracului odată.
Cu o asemenea mentalitate, nu ştiu zău când o să ne îndreptăm spre Vest.
Este o idee buna, dar cati oameni sunt dispusi sa dea un leu? Cate organizatii nu ne cer un leu? Pt cate cauze sa dam un leu? Eu nu pot da. Am deja un catel pe care il ingrijesc. Sunt de parere ca ceva trebuie facut rapid. Cea mai buna solutie ar fi a ta, dar oare se poate pune in aplicare? Cea mai simpla este eutanasierea. Cati oameni sunt dispusi sa plateasca pt ingrijirea cainilor nimanui? Si daca sunt dispusi de ce nimeni nu porneste un astfel de proiect? ONG-urile pt protectia animalelor dorm?
Eu nu vreau sa dau bani pentru asa ceva, dar cine vrea sa o faca. Occidentul a rezolvat problema prin centre si eutanasiere(acei caini care nu erau doriti si stateau mai mult de 30 de zile in centre, recomand ca studiu de caz: Olanda, Belgia, Germania, Austria etc.). Deci, da, sa ne civilizam si noi.
@Cristiana: Se poate pune în aplicare foarte uşor, un pic de voinţă îţi trebuie. Asta mă întreb şi eu. De ce sutele de ONG-uri care există nu fac front comun şi se aliază să facă aşa ceva, să creeze un cadru decent pentru îngrijirea câinilor fără stăpân, câini care după un timp ar putea avea stăpân. Sunt convins că ar avea şi sprijinul autorităţilor dacă s-ar propune aşa ceva.
De gargară ieftină sunt sătul şi bani tocaţi de-a-n pixu’
@cotos: Sunt pentru eutanasiere dacă câinele respectiv este grav bolnav sau bătrân şi pentru a nu se mai chinui să se ia decizia asta radicală să-i curme suferinţa.
Mulţi probabil vor gândi ca tine, că de ce aş da. Ştii de ce n-ar da lumea? Pentru că aşa cum zici şi tu, deja se dau câte un leu pentru o grămadă de chestii inutile. Un leu acolo, un leu dincolo, un leu pentru nuştiuce caz, alt leu pentru biserică şi aşa mai departe. Lumea e sătulă să dea bani de pomană.
Nici eu nu sunt pro eutanasiere. Mi se pare buna ideea ta, dar nu cred ca la noi ar merge. Cel putin nu varianta cu batutul la usa.
Imi vine sa ma urc pe pereti cand aud ca occidentul a rezolvat deja problema. Diferenta e ca in Vest sunt oameni civilizati pentru care nu e o rusine sa adopti un caine care nu e de rasa. La noi prefera sa dea cateva sute de euro pe un caine de rasa decat sa adopte unul din adapost. Ca deh… se fac de rusine daca au un maidanez. Si se mai autointituleaza iubitori de animale.