Nu-mi place sa ma plictisesc, nu-mi place sa nu fac nimic, detest din tot sufletul ideea de plictiseala. Sunt genul de om activ care vrea mereu sa faca ceva, sa nu stea in loc si sa vegeteze in pat sau sa leneveasca. Cum sa te plictisesti intr-un oras ca si Clujul, unde in fiecare zi este ceva de facut, un eveniment fain la care sa mergi, locatii superbe pe care sa le colinzi, mai un film la Cinema Florin Piersic sau Victoria, mai o plimbare prin cele doua mall-uri ale orasului, mai o tura prin Piata Marasti (personal, intotdeauna am sa compar Piata Marasti cu celebrele bazare turcesti din Istanbul unde e practic imposibil sa pleci fara sa-ti cumperi ceva. Am vizitat Turcia de doua ori si prima comparatie la care ma gandesc cand aud piata Marasti e un bazar turcesc), mai o vizita pe la cate un muzeu, mai o plimbare la pas prin padurile din jurul Clujului. Fac o paranteza aici. Cateodata cand sunt nervos sau am ceva pe suflet si nu am chef de nimeni si nimic, imi iau aparatul foto, vreo doua doze de bere sau de suc, un sandwich si ma duc la padure, ma plimb, admir copacii, fac poze. Urc pe Uliului care nu e departe si cobor pe Taietura Turcului sau prin zona strandului Sun, depinde pe unde am chef s-o iau. Ma relaxeaza si ma linisteste. Sunt doar eu si padurea, eu si natura, ascultand ciripitul pasarelelor la umbra unui copac batran. Odata, vara trecuta, m-am lasat purtat de val si, stand la umbra unui pom, am tras un pui de somn de toata splendoarea. M-am simtit atata de bine ca nici nu va puteti imagina. M-am trezit fresh, relaxat si linistit.
Cand ma simt acaparat de griji si de prea multa energie negativa, ma detasez de toate, inchid telefonul si o iau spre natura, unde, pentru cateva ore, sunt doar eu si gandurile mele, departe de agitatia cotidiana. Nu am masina, dar nici nu-mi trebuie, o iau spre jos spre Hoia, Sf. Ion sau Faget, zone superbe. Sunt indragostit la nebunie de Cluj si nu as pleca din orasul asta pentru nimic in lume. Imi place sa ma plimb prin orasul asta, si nu doar prin zona centrala, ci prin cartiere, pe stradute, printre blocuri si intotdeauna descopar cate ceva nou. Am inchis paranteza.
Cum sa te plictisesti intr-un oras ca si Clujul atunci cand ai la dispozitie Sala Sporturilor „Horia Demian”, doua stadioane frumoase, doua echipe pe prima scena a fotbalului romanesc, atatea si atatea parcuri, Cetatuia si cate si mai cate. Cand sunt meciuri la sala, pe mine acolo ma gasesti, indiferent despre ce sport vorbim, ca e volei feminin, masculin, handbal masculin sau feminin, baschet masculin sau feminin, futsal, turneu de box sau MMA, judo. Nu trebuie sa-ti placa sportul ca sa mergi la un eveniment sportiv, te poti duce la el ca la un spectacol. Am fost la toate sporturile si o voi face si de acum inainte, si va incurajez si pe voi s-o faceti, ca nu cred ca 5 lei e o suma exagerata pentru un bilet de intrare. Sportul clujean nu inseamna numai fotbal, inseamna si alte sporturi ce merita sa fie privite din tribunele batranului „Horia Demian”.
Cum sa te plictisesti intr-un oras ca si Clujul atunci cand ai atatea si atatea terase si localuri unde poti sta la o sueta, la o bere, un suc, o cafea sau o portie de mancare gustoasa (despre acest subiect o sa scriu o postare separata, caci sunt cateva localuri ce merita promovate si scoase in fata).
Cum sa te plictisesti intr-un oras ca si Clujul care are atatea si atatea de aratat?
In incheiere, va adresez doua intrebari, la care nu vreau sa-mi raspundeti mie, sa va raspundeti voua, dragi clujeni: cand a fost ultima data cand ati luat orasul acesta la pas? si cat de bine va cunoasteti orasul?
Hai sa nu ne mai plangem ca e trafic, ca nu sunt locuri de parcare, ca autobuzele sunt aglomerate si fara aer conditionat, hai sa ne bucuram de ceea ce ne ofera Clujul si sa scoatem din context lucrurile negative ale acestuia.
As putea sa insist mult pe subiectul asta, dar am sa ma opresc aici. Concluzia finala: iesiti din rutina voastra clasica job-casa-job-casa si cunoasteti-va orasul.
1. Am luat orasul la pas foarte des fix prima data cand m-am mutat aici. Acum, din lipsa de timp, fac asta destul de rar.
2. Cat timp sunt locuri (cartiere, chiar) prin care nu am fost nu pot sa zic ca-mi cunosc orasul foarte bine. Momentan sunt ‘zeu’ doar la mine-n cartier.