Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu mă mândesc foarte tare cu copilăria pe care am trăit-o şi nu regret nici un minuţel din ea. Pentru că a fost exact aşa cum trebuie să fie o copilărie, împlinită şi fericită. Şi-i mulţumesc Domnului c-am fost sănătos şi m-a ferit de necazurile care ne înconjoară, iar mamei că a făcut toate eforturile şi sacrificiile ca să nu-mi lipsească nimic. Sunt un nostalgic şi de fiecare dată când deschid albumele foto îmi aduc aminte cu plăcere de fiecare moment trăit în acele fotografii. Asta pentru că am trăit o frumoasă copilărie pe care sper să o trăiască şi copiii mei.
Câteva dintre pozele memorabile din copilăria mea cea frumoasă şi cu care mă voi mândri peste ani, fotografii pe care le voi preţui cu sfinţenie.
Da, ştiu, am repetat cuvântul copilărie de prea multe ori, dar nu vreţi să ştiţi cu câtă emoţie am scris aceste rânduri pe care voi le-aţi citit acum.
În Turcia, 1997. Într-o frumoasă staţiune liniştită, departe de vacarmul Istanbulului.
Cuceritor de mic. La mare, în Saturn parcă.
Cele două educatoare de la grădi care m-au format. Le mulţumesc.
De mic mi-au plăcut pişcoturile.
În Babeş. Probabil a luat gol „U”, alt motiv nu există pentru care plângeam.
De aici a început cariera mea de blogger profesionist şi ziarist :))
Cu Manu senior la Beliş, alături de fosta noastră dacie roşie.
Cu cei mai buni tovarăşi, la ziua mea de naştere. Vroiam să ne facem echipă de folbal, FC Kings. Vremuri… :)). Da, pe atunci n-aveam un dinte din faţă, nu mai ţin minte cum am rămas fără el.
Gânditor ca-ntotdeauna.
Micul Mărgelatu de Cluj la mare, călare pe ponei.
Rolul care mi-a marcat copilăria şi o să-l ţin minte toată viaţa. Aveam de spus o poezie şi aveam nişte emoţii mai mari ca mine. Râsetele colegiile de costumaţia mea nu m-am încurajat deloc. Am răzbit într-un final şi am spus poezia.
Aşa a început totul. Dacă era mingea de fotbal în locul sticlei de Teachers, poate că altfel stăteau lucrurile acum. Moştenirea merge mai departe :))
Cu barosanu la un meci de fotbal al lui „U” Cluj, în Babeş. Pe atunci se juca fotbal în Babeş şi lumea venea cu plăcere.
O familie fericită în faţă la Conti
Marea mea dragoste, mingea. Pe malul Someşului, pe vremea când era verde şi nu betonat
Cu a doua mea dragoste, sticla
În bucătăria hotelului unde mi-am trăit trei sferturi din copilărie, Continental.
Sper ca şi copilăria voastră a fost la fel de frumoasă ca a mea, iar copiii voştri să o trăiască şi ei.
Să fiţi iubiţi şi împliniţi.
An nou fericit!
Erai simpatic atunci. Ce naiba s-a schimbat? :))
An nou fericit si tie…si nu mai fi hater :)
Hai că de data asta fac un compromis şi-ţi urez la mulţi ani şi un an nou fericit, deşi mă cam enervezi.
An nou fericit şi împlinit. Să fii iubit.