Săptămâna trecută am fost mai mult offline decât online, de marţi şi până sâmbătă seara am fost plecat într-un binemeritat si un pic cam scurt concediu la mare, în Costineşti. Nu mai avusesem un concediu şi o vacanţă de ceva ani buni, din varii motive ce ţin de muncă şi alte probleme personale, dar mi-am promis că anul acesta trebuie să fac pe dracu-n patru şi să îmi iau liber câteva zile în care să mă detaşez de tot, să uit de muncă, de griji, de probleme şi de alte necazuri şi să mă relaxez pe nisipul fierbinte al litoralului. Şi Doamne ce bine mi-a prins, căci la momentul când redactez acest text mă simt reîncărcat şi odihnit. Atat de bine mi-a prins ca incă mă aflu sub influenţa brizei mării.

După 10 ani, sau mai bine de atât, dracu mai tine minte cat a trecut, am revăzut litoralul românesc, însă nu pot să zic că m-a surprins prea mult, l-am regăsit la fel cum l-am lăsat ultima dată când am fost, cu eternele plaje mizerabile, pline de alge şi necurăţate, multă ţigănie şi ţărănisme. Ne-am cazat la o pensiune în Costineşti cu 60 de lei pe noapte, 240 lei pe 4 nopţi – Pensiunea Iuliana – unde nu am avut nici un fel de probleme. Băi curate, camere decente, fără ţânţari, conditii bune, apa calda, televizor in camere, la cinci minute de mers pe jos până la mare şi proprietari foarte de treabă cu care mai poţi schimba o vorbă. Recomand. Strada Schitului, nr. 7.

În prima zi am fost pe vestita plajă Kiss FM, plaja litoral sau cum dracu ii spune, dar nu pot să spun că am fost foarte încântat de ea fiindcă era plină de pietre, bolovani şi alge, iar zilele următoare am descoperit fosta plajă de nudişti, aproape de epavă, care a fost transformată în plajă normală, unde apa era super, valuri mari şi faine, fără prea multe pietre şi deloc aglomerat in apa, adică puteai să te bălăceşti în voie fără să intri în curul altuia.

Cât despre preţurile din Costineşti, aflaţi că mâncarea si bautura e foarte ieftină, ca pentru studenţi, evident, găseşti bere la draft cu 2.5 lei pe plajă, foarte bună de altfel şi extrem de rece, 5/6 lei o bere în restul localurilor, restaurantelor şi cluburilor. Există o stradă întreagă de mâncare, de care am auzit că i se zice „strada foamei :))”, plină de fast-food-uri şi restaurante cu autoservire unde poti mânca bine de tot cu 15/16 lei, poate şi mai ieftin de atât dacă le iei pe toate la rand.

DSCN2136

DSCN2146

DSCN2179

DSCN2253

Cluburi. Cel mai bine m-am simţit în White Horse, o terasă/club de rock&roll unde se baga muzică trăznet şi foarte bună. Preţuri decente, 5 lei o bere sau 12-15 lei un cocktail. La fel si in Max Beach, pe plaja, unde atmosfera era foarte faina si muzica buna. Doua localuri unde am petrecut aproape pana in zori.

Am fost şi în vestitul club Ring, de care am aflat ulterior că e cel mai vechi club din Costineşti. Amenajat foarte fain, mai select aşa şi unde am intrat două persoane cu 10 lei, iar când ne-am uitat pe meniu am rămas putin perplex: 8 lei o bere si 20 lei un cocktail. 8 lei o bere, manca-ti-as sufletul tau… Ce dracu îs cu preţurile astea aici, aici e mai scump ca în cluburile cotate de fiţe din Cluj, eşti nebuuun la cap?! N-am consumat prea multe, decât două beri de căciulă şi duşi am fost in alta parte. Atmosfera a fost aşa şi aşa, un MC obosit care mai mult încurca decât ajuta, un grupulet mai maricel de tineri euforici dansand in fata scenei, muzică era bunicica şi multă puştime zbenguindu-se, în general adolescente de 15-17 ani mai mult dezbrăcate mişcându-se provocator de zici că se pregăteau sa dea un casting pentru un film porno. Mulţi tineri minori veniţi cu tabere şcolare la mare care consumau alcool la greu şi nimeni nu se sesiza. C’aşa-i la Costineşti… libertate şi distracţie! :)

Ce m-a dezamagit la Costinesti?

Prea multa ţigănie, extrem de multa ţigănie, dar nu cred ca asta e vreo noutate, acest lucru e oarecum la ordinea zilei pe litoralul romanesc, dar daca nu dai atentie acestor detalii, poti sa te simti chiar bine. Eu am incercat sa nu ma enervez si tare bine o fost. Acum pot sa zic tot ce am pe suflet: o chestie care m-a socat a fost sa vad ca intr-unul din doua restaurante erau lăutari în fiecare seara, care cântau de duşmani, de bani şi de prieteni, ştiti voi cum sunt manelele si lăutăreştile in ziua de azi, lucru care, sa fiu sincer, m-a socat un pic. Bine, ma asteptam sa gasesc lautari pe litoral, logic, doar suntem in Romania, dar nu chiar in aproape 90% din localuri. Si vorbim totusi de restaurante elegante şi mai selecte, unde, teoretic, nu te astepti sa auzi manele si unde te duci sa iei masa, sa stai la o poveste, nu sa-ti bage zdringhi-zdringhi in urechi. Fara sa stim ce ne asteapta, chiar in prima zi am intrat intr-un restaurant mai cochet, Terasa La Barieră de lângă parcul de distracţii mai exact, sa halim oaresce si sa vedem prima semifinala de la Mondialul din Brazilia, dar cand si-au inceput lautarii recitalul ne-am carat la pauza meciului. Măcar dacă restaurantele ar fi pline, mai ziceam, dar cântăcioşii ăştia mai mult alungă clienţii decât îi atrag. Zău dacă pricep ce ii fac pe proprietarii restaurantelor sa-si aduca lăutari şi manelari în fiecare seară.

Am intrat si noi intr-un club de manele care ne-a iesit in cale sa bem o bere şi să vedem cum e atmosfera, nu că suntem noi prea mari fani ai acestui gen, nu ii mai retin exact numele, dar nu am stat prea mult că începuse sa ne zgârie pe urechi zgomotul. Si, aparent, era mai multa lume in acel club de manele decat in alte cluburi. Misto, ce sa zic, bun venit pe litoralul romanesc…

In concluzie, e faina viata la Costinesti, dupa cum spuneam si adineaori, daca nu dai atentie micilor detalii neplacute, gen mizerie pe plajă şi nesimţirea tradiţională a românilor de a nu-şi duce jegurile la gunoi, distractia e la ea acasă. Aici e locul ideal unde să vii cu gaşca, să te distrezi, să faci nopţi albe şi să petreci până în zori, căci, se ştie, Costineştiul nu doarme niciodata, e o statiune unde mereu ai ceva de facut si unde nu ai cum sa te plictisesti niciodata; e un fel de strada Piezişă din Cluj, la o scala mai mare, pentru cunoscători.

Imi pare rau e ca nu am reusit sa mai stam si pe weekend, cand am inteles ca e mai multa lume si distractia e mai mare, dar e ok, atat s-a putut anul acesta si intotdeauna va fi o data viitoare. Anul viitor vin iar la Costinesti si stau o săptămână, dar voi veni dupa 15 iulie, data la care am auzit ca se deschide Discoteca Tineretului, un loc unde iarasi as fi vrut sa merg, dar s-a deschis fix in ultima noastra zi, adică vineri, pe 11 iulie, si n-am mai reusit sa ajungem.

PS: dat fiind ca articolul asta s-a lungit prea mult, la 1100 de cuvinte, ma opresc aici si revin cu inca unul, ca mai am ceva de zis.

DSCN2268

Drumul e lung, si tare as vrea, sa se faca o autostrada Cluj-Constanta… :))

Un comentariu la „Costineşti, mon amour… (I)”
  1. Din păcate suntem în 2016 și treaba sta cam la fel, dacă nu și mai rău.
    După câțiva ani de Grecia, din cauza unor impedimente cu concediul, am ales cu sotia sa venim în Costești. O alegere prost făcută și sper ca alții câte citesc acest blog sa tina cont de ce scriu unii, noi nu am făcut și am greșit.
    Costinesti? Țigănie, mizerie, mancare și tratație de toată jena.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cum stai cu matematica? Protectie impotriva robotilor si spammerilor! * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.