Cu greu aş putea ţine o prezentare în faţa unui public

Când s-a împărţit curajul eu dormeam bine mersi fără să ştiu cât voi avea nevoie de el în viaţă. De aceea am ajuns ca acum să trag ponoasele acelui somn, care a fost unul al naibii de bun. Nu am deloc curajul să vorbesc în public! În faţa oamenilor, să ţin o prezentare despre ceva anume. Mi-e frică, am prea multe emoţii. Dacă mi s-ar da ocazia acum să ţin o prezentare despre internet, blogging sau social media, nu aş suferi pentru că n-aş avea ce să zic, aş suferi pentru că n-aş putea să zic nimic, din cauza blocajului pe care l-aş suferi din cauza emoţiilor, aş strâmba din nas şi cu foarte multe greutăţi m-aş putea convinge pe mine însumi să devin speaker.

Mă gândeam adineaori la cum m-aş fi descurcat în faţa unui public de 100 şi ceva de oameni vorbind despre social media de exemplu. Sau la TEDx Cluj, că tot se apropie versiunea din 2010. Dacă aş fi avut prilejul să vorbesc în faţa oamenilor, cu toată fobia asta a mea de a vorbii în public, ar fi fost cel mai greu lucru pe care ar fi trebuit să-l fac. Evenimentul TEDx Cluj, ce se află la a doua ediţie, va avea loc pe 12 noiembrie la City Plaza, şi aduce în prim plan vorbitori numai unul şi unul, printre care Adi Hădean şi Cristian Gog. M-ar fi curprins nişte emoţii incredibile şi aş fi transpirat prin toţi porii, dar într-un final cred că, surprinzător şi pentru mine, aş fi rezistat eroic şi mi-aş fi dus speech-ul la bun sfârşit. Şi ştiţi de ce, pentru că sunt un luptător. Întotdeauna am fost aşa. Mă lupt până la ultimul strop de transpiraţie pentru a încheia cu brio una din misiunile vieţii.

Cred că singura problemă a noastră, acelora care le e frică să vorbească în public, este lupta interioară pe care trebuie să o ducem de fiecare dată cu propria persoană. Pe deoparte, o jumătate din subconştientul nostru ne spune să ieşim acolo în faţă şi să vorbim pentru că doar aşa ne putem învinge frica, pe de alta, cealaltă jumătate a subconştientul e contra ieşirii noastre în faţă şi nu vrea deloc să facem asta pentru că ne vom face de ruşine. Pe cine ascultăm până la urmă, depinde numai de personalitatea fiecăruia. Fiecare îşi ascultă partea din subconştientul propriu care e cea mai dominantă. Eu aş asculta-o pe prima, pentru că aşa sunt construit, ca să trec cu bine peste orice situaţie.