Un dialog imaginar, uşor vulgar, cu Mark Zuckerberg. Citeşte pe riscul tău!

Am un prieten bun, Mark Zuckerberg se numeşte. Ăsta îi ăla care o creat site-ul ăla, cum se cheamă oare, facebook.com. Aşa bine o prins la public că Mark o ajuns milionar în dolari şi nici măcar un telefon nu mai dă, ca să vezi ce-s şi cu bogătanii ăştia. Să-ţi trăiască site-u, băi, Mark, dai o bere când mai treci prin Cluj, că amu îţi permiţi, ai ajuns mare mogul.

Într-o zi, neavând ce face mă pun să îl sun pe prietenul Mark să văd cum o mai duce, câte poke-uri a mai dat, câte friend-requesturi a mai dat, câţi bani o mai făcut, treburi din astea, ca-ntre prieteni. No, şi ne punem la poveşti:

– Tzerus, mă. Ce mai faci, cum o mai duci, vere, că nu mai dă omul de tine?
– Ce să fac, mă, ia pe aici prin California, pă la sediul Facebook…
– Dă-l mă în pula mea de facebook, nu te-ai săturat de el, că tăt asta faci de câţiva ani?
– Ce să fac, vere, dacă din asta iasă banul… amu am reuşit să-l monetizez, să-l fac să scoată ceva bani că nu mai puteam să stau pe uscat.
– Da, mă, da’ tu eşti patronul, ce dracu ai tu de lucru la el? N-ai omeni care lucră pentru tine?
– Ba da, mă, da tre’ să semnez sute de chestii zilnic, să dau interviuri, telefoane peste telefoane, pula mea, îi greu, mă… ce să zic, nu-i uşor să fi Zuckerberg
– Da’ cu femeile cum stai, omule? S-o lipit vreuna de tine amu că ai ajuns mare sculă?
– Da pe dracu, n-am io vreme de femei amu. Am avut una, mare bagaboantă şi aia, tăt prin cluburi îi trebuia, la mall, la shopping, toca bani ceva de speriat.
– Era bună?
– Cum să nu, frate, ştii că am gusturi rafinate la femei. Avea nişte balcoane de îti lasă gura apă, buna gagica, da’ costisitoare rău… Da tu, tu cum o mai duci că până amu numa de mine am vorbit. Ia zi tot?
– Păi ce pula mea să-ţi zic, mă ştii, am ajuns blogger, îs la un pas să câştig roblogfestul cu un blog de sport, cu faculta, programarea, alea-alea.
– Ce-i ăla roblogfest, frate?
– Un concurs de bloage aci în România… îi bun că mai află lumea de tine, chestii din astea…
– Mă, ciuriburi, dă-le în pula mea de concursuri, hai că îţi fac io reclama pe facebook moca, nu tre să-mi dai nimic că doar îmi eşti preten. Te pun pe prima pagină, frate… şi dacă nici aşa n-ai expunere atunci mă las de meserie…
– Fugi mă de aici cu facebook-ul tău cu tot, nu-mi trebe mie expunerea ta. Io vreau să cresc singur, nu ajutat de o maşinărie de marketing cum îi siteul tău…
– Bine, frate, cum vrei… când ai nevoie de reclamă, just ask, ai numărul meu…
– Lasă internetul, frate, dă-l în pula mea, mai bine zi când ajungi prin România să bem o bere, să vezi cu ochii tăi frumuseţile patriei?
– Ce, vrei să mă duci la muzee, biserici, de-astea?
– Femeile, bă, eşti idiot. Chiar aşa mă crezi, că am de gând să te duc într-un muzeu să ţi-l arăt pe Burebista şi unghia împăratului Traian? Hahahahha, ce glumeţ eşti, bă. Avem nişte femei pe aici de nu te mai laşi dus…
– Serios?
– Te-aş minţi io vreodată, prietene? Numa’ tre să ai mare grijă că româncele pe cât îs de bune pe atât îs şi de curve, numa’ la bani le stă capul, nu la toate, că mai sunt şi din astea liniştite şi devreme acasă, dar unele îs curve rău.
– E, nu-i problemă, frate… am destui bani. La asta să nu-ţi faci griji. Deci săptămâna viitoare zbor spre România. Ne vedem în Cluj.
– Ok, te aştept la aeroport. Berea o dai tu că data trecută io am dat-o când mi-am prezentat California.

2 comentarii la „Cu prietenul Zuckerberg de vorbă”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cum stai cu matematica? Protectie impotriva robotilor si spammerilor! * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.