Știu că probabil ce voi zice acum s-ar putea să fie una din consecințele nefaste ce au loc atunci când rămâi fără internet foarte mult timp, dar simt io că trebuie să zic asta: e minunat să-ți cadă internetul, într-un fel… E ca o binecuvântare când ți se întâmplă una ca asta fix în sesiune, parcă ți-ar fi pus Dumnezeu mâna în cap. Simți așa o ușurare în suflet, ușurare pentru că vei la examenul de a doua zi și nu îți vei scrie doar numele, data și cerința primului subiect, ci vei scrie ceva la subiectul ăla, ceva ce ai învățat cu o zi inainte, când ai rămas fără una din minunile lumii timp de doua zile.

Am realizat asta când RDS a fost foarte de treabă și a facut un lucru minunat pentru mine, m-a lăsat fără oxigenul virtual din seara zilei de 20 până astăzi când am descoperit că routerul nu-i dădea voie internetului să treacă (apărea no internet access). Mai mult ca sigur că netul își revenise ziua următoare, da’ io nu mi-am dat seama ca buba era routerul. Pana azi. Dar totusi, tot RDS m-a adus mai mai aproape de învățat. Ce tovarăș de nadejde… nici nu știu cum să-i mulțumesc? Remarc ca e pentru prima dată când mi s-a întâmplat una ca asta, dar ce să facem, mai există și mici căderi de tensiune, nimic nu rezistă la infinit. Faza nasoală ramane routerul care s-a dus într-o lume mai bună, a crăpat, mai pe înțelesul tuturor. RIP.

Stând așa și privind în gol, am realizat o chestie. Când internetul îti curge pe țeava proprie e greu să-nveți pentru un examen, pentru că, zic eu, tentația e mare să faci și alte lucruri în timpul respectiv. Din doua click-uri citești trei lucruri odată, plus că mai verifici un mail, mai bagi o postare pe blog, mai citești una alta, mai o conversație pe mess cu gagica, chestii din astea minore, dar când elementul esential lipsește, de internet e vorba firește, lucrurile devin foarte simple. N-ai internet automat te atrage învățatul. Sau alte activități tipice pensionarilor.

Căderea asta a netului e la fel ca și când surferul nu are valuri pe care să-și testeze placa. Ce poate face un surfer cu timpul rămas liber când nu sunt valuri? Activități obișnuite, dintr-acelea care s-au pierdut în negura timpului, gen cititul, televizorul, numarat norii, facut origami, facut curatenie, etalarea talentului gastronomic, s.a.

Toate acestea se traduc altfel când esti student la poli: învatat, învatat si iar învatat. Pdf-urile si slide-urile îti devin automat prieteni buni si esti condamnat sa citesti din ele, ca alta alternativa n-ai. Bine, poate ai o scapare, o bresa în sistem tot exista peste tot, daca ai un joc instalat sau vreo aplicatie la care trebuie sa tastezi mult.

Suntem dependenti de taste si de internet. Daca nu butonam ceva, daca nu vedem logo-ul Google mult timp intram în letargie. Începem sa devenim agitati, nu mai avem stare, nu ne gasim locul. Avem nevoie de „drogul” numit internet ca de aer. Va suna cunoscut?

Consumatorii de etnobotanice stiu despre ce vorbesc, iar daca nu înceteaza sa mai consume mizeriile alea legale, vor ajunge în ierbarul etnobotanic unde la denumire nu li se vor scrie numele care l-au purtat cu mândrie de-a lungul vietii, ci boala venerica de care au crapat. Asa ca o recunostinta pentru ca a scapat lumea de înca un inconstient.

Vrei sa ajungi în ierbar? Mai bine dependent de internet, decât dependent de etnobotanice, nu crezi?

O campanie Imagistica în colaborare cu Primăria Cluj-Napoca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cum stai cu matematica? Protectie impotriva robotilor si spammerilor! * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.