Un blogger a scris pe facebook un status în care declara foarte nonşalant cum i-a pus el la respect pe nişte puşti de 14 ani după ce a ieşit din sala de cinema. Pe motiv că, reţineţi, au comentat tot filmul şi l-au deranjat. Bănuiesc că n-a fost singur în sală, deci i-au deranjat şi pe alţii, dar, ca un adevărat erou al bunului simţ s-a sacrificat el pentru această cauză. Mai jos vedeţi exact ce a zis, luat cu copy paste:
La cinema, trei pusti de 13-14 ani galagiosi, au comentat tot filmul, de vreo doua ori m-am intors si le-am spus ca-i bat daca nu se potolesc. Ei, nimic. Dupa film, le-am dat feed-back-ul putin asteptat. Cateva palme la doi dintre ei (incepusera sa dea vina unul pe altul), iar celui de-al treilea i-am spus ca e urat modul in care creste. Nu stiu ce m-a apucat.
Am stat puţin şi m-am gândit dacă să scriu sau să nu scriu despre subiect, dar am zis, la naiba, e blogul meu şi scriu ce vreau pe el. Sunt părerile şi opiniile mele aici, eu plătesc chiria, am tot dreptul să spun ce simt.
Când vine vorba de violenţă eu sunt ultima persoană cu care să vorbeşti despre asta. Sunt un tip pacifist şi extrem de calm, adică nu mă enervez prea des şi încerc să ignor cât pot de mult ceea ce nu-mi place, mai exact nesimţirea, disrespectul, lipsa bunului simţ şi proasta creştere, dar asta nu înseamnă că dacă mă ataci fizic stau şi mă uit la tine, staţi liniştiţi, nu-i nici chiar aşa :)). Nu-mi place bătaia, dar dacă mă calci pe coadă rău de tot, pot să-ţi răspund cu aceeaşi monedă. Bun, trecem peste asta. Nu încurajez deloc violenţa, chiar urăsc oamenii care răspund cu violenţă atunci când nu le convine ceva, dar aş vrea să ştiu, voi cum aţi fi răspuns la nesimţirea şi proasta creştere a puştilor respectivi dacă aţi fi fost voi în loc? Pentru că, degeaba tot vorbim noi aici şi încercăm să demonstrăm cât de mult a greşit omul, să vorbeşti în sala de cinema, deranjându-i pe alţii care au venit să urmărească un film, nu să asculte analiza lui făcută de un neica nimeni, te califică automat în grupul celor prost-crescuţi. Fără supărare dacă se simte cineva ofensat de afirmaţiile mele, dar am impresia că atunci când nu primeşti o educaţie bună acasă de la părinţi tinzi să ieşi aşa în societate. Pe principiul, dacă părinţii nu te învaţă că e bine să te descalţi când intri în casa unui străin sau să-l întrebi politicos dacă poţi intra încălţat, iar tu intri ca boul cu bocancii plini de noroi pe mocheta omului fără să-i zici nimic, denotă faptul că-ţi lipsesc cei 7 ani de-a casă.
Revenim la subiectul iniţial. Şi a pornit o întreagă polemică în comentariile de pe facebook şi pe twitter pe această temă. Unii l-au luat pe „dacă părinţii nu-i educă trebuie să o facă cineva” în braţe şi au fost de acord cu gestul, iar alţii, mai realişti de altfel, s-au suit în barca celor „nu ne facem singuri dreptate şi mai ales cu pumnul, ce suntem în evul mediu?”. Părerile sunt împărţite ca de fiecare dată. Unii sunt pro, alţii contra, iar ceilalţi, cum sunt eu, stau cu popcornul în mână şi se uită la spectacol. Fiecare se bate în argumente care mai de care mai interesante, ca şi cum ar fi fost ei cei afectaţi de acest gest.
Doar că vin eu şi spun că uneori am impresia că oamenii tind să dramatizeze din orice. Vezi cazul Băsescu şi copilul, când dintr-o mică atingere s-a transformat într-un adevărat KO. La fel cred că e şi în cazul de faţă, îmi rezerv dreptul de a crede acest lucru, că cele două palme nu au fost tocmai palme. Nu cred că i-a lovit pe puşti ci i-a luat după cap şi le-a dat un sfat părintesc, de genul ce vedem prin filme când un copil face o boacănă şi-l ia tacsu de după gât şi-i explică unde a greşit. Am îndoieli că povestea e veridică, mai ales când vine de la un om care nu e recunoscut ca fiind un tip violent ci genul de om mai pacifist şi calm. Nu l-am cunoscut, dar bănuiesc că aşa e, nu ştiu care e limita omului la care îi sare ţandăra şi reacţionează violent. N-am de unde ştii dacă promoterul cititului urban nu e vreun om iute de mânie şi fioros în realitate, asta o ştiu doar cei care l-au cunoscut personal.
Cum aş fi procedat eu?
Dacă aş fi văzut că nu-mi răspunde la rugăminţi să înceteze, m-aş fi dus frumos la cei care se ocupă cu ordinea la cinema şi i-aş fi rugat să facă ceva în sensul ăsta. Pentru că, să fim serioşi, nimănui nu-i place să audă pe cineva în timpul unui film chicotind şi hlizindu-se pe toată durata filmului.
Părerea mea.
ba Vasile, ai dat LIKE la postarea lui!
ce-i cu articolu’ asta?
Am dat like nu că mi-a plăcut ci ca să urmăresc discuţiile. Articolul ăsta e o părere cât se poate de pertinentă despre subiect. E părerea mea şi am tot dreptul s-o public. Cui nu-i place să nu citească şi drumuri bune în viaţă îi doresc.
Ei bine, daca te uiti dincolo de fapte nu cred ca se poate gasi o solutie care sa ii potoleasca pe viitor. Da, le-a dat 2 palme, vin data viitoare si fac mai rau (ceea ce ti se interzice te intarata). Deci ce a rezolvat? Nimic. Daca le spui frumos te iau in ras si data viitoare fac la fel, daca educatia primita nu a fost indeajuns incat sa inteleaga ca mai sunt oameni in acea sala si sa faca asa cum vor ei atunci nu ai ce face. (luand in considerare cazul asta). Daca la cinema s-ar intra cu buletin (daca ei aveau 13 ani nu aveau buletin deci nici ce cauta acolo neinsotiti) ar fi alta poveste. S-ar putea creea un Black List electronic iar cand scanezi buletinul celui care a deranjat in trecut sa nu il primeasca :). Singura solutie pentru cinema, sunt destui de mari, poate prea mari ca sa ii mai poti educa din nou.
PS:Daca exista buton de dislike pe facebook asta as fi facut cu postul respectivului „om al legi cu palma mare”
Sa nu-l suparati pe Manu ca va indoaie =))
@Clau SEWL: Nici cu violenţa ca şi cale de rezolvare a problemelor nu-s de acord.