Cu toţii avem gânduri care ne macină zi şi noapte, decizii importante pe care trebuie să le luăm în situaţii limită, decizii de care depinde viaţa noastră sau a celor din jur, cariera, relaţia cu persoana iubită şi lista poate continua. Sunt acele decizii pe care nu le poţi lua aşa uşor, decizii pentru care ai nevoie de mult timp de gândire şi sfătuiri cu cei din jur. Astfel de decizii nu le poţi lua singur, trebuie să ceri sfaturi de la alţii, să te consulţi cu cei din jurul tău, acele persoane mai trecute prin viaţă decât tine şi care au „văzut” multe la viaţa lor.
2013 va fi pentru mine un al provocărilor, e primul an în care am refuzat să-mi fac planuri pentru că nu am reuşit niciodată să mă ţin de ele în anii precedenţi. Va fi un an spontan. Un an în care va trebui să iau o decizie importantă pentru viitorul meu şi carieră. După cum bine ştiţi, probabil, mulţi dintre voi, în 2012 am intrat puţin în presă locală şi scriu pentru un ziar micuţ pe online. Îmi place ceea ce fac, e fain când ştii că eşti acolo unde se întâmplă ceva, în mijlocul evenimentelor. Îmi place asta, eşti în contact cu lumea, cu oamenii importanţi. Problema este că, meseria asta nu e remunerată foarte bine, sau nu la fel de bine precum meseria în care încerc să mă specializez, cea de programator.
Anul acesta termin facultatea de calculatoare de la UTCN şi va trebui să iau decizia care, probabil, îmi va afecta cariera. Să rămân la ceea ce îmi place şi mă pasionează – scrisul şi presa – deşi dpdv al veniturilor nu e tocmai un avantaj – sau să mă orientez spre o carieră în programare, o meserie remunerată mult mai bine, dar pe care nu aş putea s-o fac cu zâmbetul pe buze, ca să zic aşa.
Aşadar, stabilitate financiară vs pasiune. Ca să fiu sincer, programarea nu este un job care să mă încânte şi unde să lucrez cu plăcere. Mă atrag salariile mari de care tot aud în domeniul ăsta, aş fi ipocrit să zic că banii nu sunt acel ceva care cântăresc serios în luarea acestei decizii importante, dar nu prea am eu înclinaţie spre programare, eu sunt un om activ, iar statul în faţa calculatorului 8 ore pe zi nu este ceva care să mă facă fericit. Mie îmi place să scriu, să emit păeri, să-mi expun punctul de vedere despre ceva, să scriu despre un anume eveniment. Pana mea, ce dracu să fac, asta îmi place, ăsta sunt. Despre meseria de programator am auzit şi lucruri bune, financiar vorbind, dar şi lucruri care mă îngrijorează. Mulţi mi-au povestit că e o meserie stresantă care te poate distruge psihic, cu deadline-uri care te macină zi şi noapte, de multe ori cu nopţi nedormite şi situaţii critice. Oricum, peste tot e greu, munca în general e grea, banii nu se câştigă stând degeaba, doar că altfel e când faci ceva din pasiune şi alta e când faci ceva mai mult din obligaţie.
Cred că mulţi ar alege stabilitatea financiară fără să clipească, dar trebuie să te gândeşti şi la sănătatea şi fericirea ta, părerea mea
Şi, probabil vă întrebaţi de ce am ales să urmez o facultate care nu mă atrage atât de mult. Ei bine, am ales-o pentru că e o facultate de viitor şi altfel eşti văzut în societate cu o astfel de diplomă în CV. Cred că o să scriu un articol şi pe tema asta, de ce alegem, noi, tinerii, o facultate care nu ni se potriveşte doar pentru că e de viitor sau se câştigă bine din meseria asta.
Oricum, io sper să iau decizia aia bună.
Gabriel Ursan
8 ianuarie 2013 at 7:41 PMBanuiesc ca ai scris acest articol cu gandul la niste pareri sau incurajari care ar putea veni de la cititorii tai.
Eu iti recomand sa alegi calea pe care o poti urma cu pasiune. Daca ai pasiune si entuziasm mai e doar putin pana la stabilitate financiara in cazul in care esti un om perseverent.
Mult succes!
Vasile Manu
8 ianuarie 2013 at 7:44 PMMulţumesc frumos.
Evident, am scris pentru a primi şi alte puncte de vedere din exterior :)
punKreas
8 ianuarie 2013 at 10:22 PMUrmeaza calea programarii si nu vei regreta. Se castiga bine si nu devii robot precum auditorii sau contabilii.
E plina Romania de ziaristi…
Javra
8 ianuarie 2013 at 11:34 PMCum se numeşte ziarul?
Oricum, termină-ţi specializarea şi abia apoi alege ce vrei!
Vasile Manu
8 ianuarie 2013 at 11:46 PMNumai că dacă urmez calea programării, mă tem să nu ajung un ciudat din ăla anti-social care nu mai iese din casă… pana mea
raul
9 ianuarie 2013 at 11:02 PMpai tu crezi c-ai fi predispus sa devii ciudat anti-social? sau ca limbajele de programare fac omul sa fie asa?
daca e pana acolo, si fara calculator poti fi ciudat anti-social :)
poti fi blogger anti-social :)
radhoo
12 ianuarie 2013 at 12:38 AMVasile, chestia cu vazutul bine in societate e aiurea. Orice idiot are astazi studii superioare. Becali a facut dreptul si e tot prost, iar eu am cunostine care au terminat UTCN sau Babes-info si sunt niste oameni fara viitor care nu se pricep la nimic.
Dupa ce te maturizezi o sa dai pasiunea pe bani in 2 secunde. Nu poti trai cu 50 de lei din reclame. De asemenea, asigurarea medicala privata, bucataria plina cu orice, abonamentele la piscina si bautele platite de firma nu se compara cu ‘beneficile’ din alte domenii. Altii cara saci, lucreaza in frig sau castiga 1500 de lei.
Legat de munca, programul in It e de 9 ore si e cam naspa sa stai zile in sir la pc, sa scrii cod, sa te enervezi…. dar… eu iti pot spune ca muncind in acest domeniu poti sa ai masina ta, motocicleta ta, vacanta la barcelona si la ski in austria + mese zilnice la orice restaurant din oras. In plus, tonele de bani te vor ajuta sa te ocupi de pasiuni, mai bine decat o poti face acum. Spune-mi tu mie, ai lucra in It acum?
Ps. Ca sa beneficiezi de toate aceste lucruri trebuie sa fii foarte bun. Facultatea e 0, asa ca tu in acest moment trebuie sa muncesti si vei avea si banii si pasiunile.