De ce nu m-am apucat de fumat până la 26 ani?

Sunt întrebat tot mai des cum pot să imi petrec timpul în anturaje în care toată lumea fumează, sau majoritatea, și eu să nu o fac deloc. Așa că, a venit momentul să clarific lucrurile odată pentru totdeauna. Am 26 de ani și trei sferturi din viață i-am petrecut printre fumători. Și totuși, nu am simțit niciodată nevoia să fumez. Serios. Chiar deloc. Nu am fost atras niciodată de această „formă de relaxare” pentru unii sau viciu esential pentru altii. Nu am găsit satisfacție din a da foc unui cilindru de câțiva centimetri și a trage din el. Un singur fum am tras dintr-un rahat de tigara si am crezut ca innebunesc. Asta se intampla in urma cu mai bine de 10 ani si m-am inecat atat de rau de am crezut ca acolo dau ortul popii, iar de atunci am jurat ca io nu mai pun gura pe asemenea rahaturi. Si asa s-a intamplat. Pot sa beau 7 beri intr-o seara si sa nu simt nevoia sa fumez, ca altii.

Si daca tot suntem la capitolul asta al dezvaluirilor personale, vreau sa semnalez un lucru: nu am baut cafea niciodata. Si nici nu am simtit vreodata ca as avea nevoie. Frappe-urile nu le iau in considerare, ca alea imi plac. Ma refer la lichidul ala maroniu cu gust naspa si amaruit denumit simbolic cafea si care e consumat de majoritatea oamenilor in fiecare dimineata si care merge, pentru unii, perfect cu o tigara. Nu judec gusturile si placerile nimanui, fiecare raspunde personal de ce baga in organismul propriu si, cu toata sinceritatea, nu ma doare pe mine capul de cu ce isi distruge lumea corpul. Eu ma ghidez in viata dupa urmatorul principiu: nu ma intereseaza ce viciu ai si ce faci tu organismul tau, atata timp cat nu ma afecteaza pe mine personal!

Singurul lucru care ma afecteaza cand petrec prea mult timp inconjurat de fumatori e ca imi umplu hainele de fum. Si asta ma enerveaza la culme, ca put in ultimul hal. Dar, din nefericire, nu am cum sa evit fumatorii si nici locurile unde se fumeaza, tocmai pentru ca sunt atat de putine locuri unde NU se fumeaza in orasul acesta. Daca ar fi sa evit fumatorii, nu as mai iesi din casa si ar trebui sa ma izolez undeva pe un varf de munte, sa nu mai ies cu nimeni, sa nu mai socializez cu nimeni si sa nu mai ies din casa. De asta, pentru mine, traiul printre fumatori e un rau necesar, daca imi permiteti aceasta comparatie usor fortata :D.

Nu o sa ma apuc sa va conving sa renuntati la fumat, pentru ca oricat as face-o si oricat de multe argumente v-as da, mi-as bate gura de pomana, asa ca prefer sa trec peste asta. Si, sincer, cu tot respectul pe care li-l port fumatorilor din jurul meu, ma doare fix in cot de viata si sanatatea altora. Fiecare raspunde personal de felul cum isi gestioneaza viata si sanatatea, ca majoritatea sunteti majori si vaccinati :) #Stima!

Ce am vrut cu articolul acesta? Sa evidentiez ca se poate sa te controlezi chiar si atunci cand anturajul in care te invarti nu te ajuta si parca te atrage sa fumezi. E atat de simplu sa spui NU! Atat de simplu. Dar asta nu mai e problema mea, e a voastra, mie mi-e bine asa cum e acum. Daca si voua, fumatorilor, va este bine asa, continuati cu cea mai mare placere si nu ma bagati in seama :)