Era o zi obişnuită de duminică, la amiază, în municipiul Cluj-Napoca. Ora – puţin trecut de ora 14. Mă aflam în staţia de autobuz din Piaţa Mărăşti şi aşteptam să-mi vină caleaşca care să mă ducă acasă. Un vânt rece şi pătrunzător mă chinuie. Fulguie uşor spre tot mai tare. Aparatul electronic din staţie îmi arată că mai sunt 10 minute până-mi soseşte caleaşca. Sper să nu îngheţ de tot. Încep să fac ture prin staţie ca să mă încălzesc. Mă opresc şi îmi pun gluga de la geacă pe cap ca să-mi protejez urechile, care aplaudă în bătaia vântului. Nebunie de vreme la început de aprilie.
În timp ce băteam din picioare şi încercând să mă protejez de frig, lângă mine apare un domn bine-făcut, înalt, cărunt, iar vârsta-i bate undeva pe la 40-50 ani. Se uită la mine dând impresia că m-ar cunoaşte, eu ridic privirea de sub cozorocul şepcii pe care o purtam şi mă uit la el. Îmi întinde mâna să dea noroc cu mine. Primul instinct a fost să-i întind şi eu mâna, fără să-l întreb nimic. Nu ştiam de unde să-l iau, nu-mi pare cunoscut de nicăieri. Cred că m-a confundat. De fapt sigur m-a confundat.
Apoi a început să intre în vorbă cu mine. Eram bulversat şi nu ştiam de unde să-l iau, faţa-i nu-mi era cunoscută deloc, dar am zis să nu zic nimic şi să văd dacă se prinde că m-a confundat. Nu s-a prins.
– Ce faci, unde mergi?
– Mă duc acasă, zic eu după câteva secunde de gândire.
– Cu ce mergi?
– Cu treizeciu’…
– Grigo, Grigo?
– Mda…
După câteva secunde de tăcere a început un nou dialog cu misteriosul domn.
– Faină şapcă ai, de unde ţi-ai luat-o, se uite atent la şapca mea?
– Din piaţă, o am demult, nu mai ştiu exact de unde am luat-o…
– Şi io am avut una, am luat-o de la mol, da’ am pierdut-o… era ca a ta (n.r. mall)
– Păcat.
În momomentul imediat următor, un Passat de culoare neagră trece în viteză şi se opreşte doi metri mai încolo de staţia de autobuz.
– Ăla era passat, întreabă misteriosul domn, uitându-se la maşină?
– Da, passat, după ce am aruncat şi eu o privire spre maşină.
– Faină maşină… am avut şi eu un Ford Mondeo, luat cu banii pe care i-am făcut în legiunea străină, 17 mii de euro am dat pe ea. Ştii ce-i legiunea străină, nu?
– Da, normal.
– No, io am fost în legiunea străină… Bună a fost maşina asta, un adevărat magnet la gagici, era un albastru un pic mai închis decât polo-ul ăla de acolo, şi arată spre un Polo parcat la trei metri de noi.
– Aha, şi mergea bine? Tot ce zicea, eu dădeam din cap. Mă dădeam interesat.
– Mergea trăznet… să vezi. O dată i-am dat 200 pe autostrada aia care duce la Constanţa… cum îi zice?
– Autostrada Soarelui.
– Aşa, Autostrada Soarelui. Mergeam spre mare şi îi vedeam pe toţi cu bemweuri şi audi-uri trecând ca vântul pe lângă mine. Şi atunci am zis, ce dracu, mă, io-s mai prost îmbrăcat… şi am călcat-o…
– Îhî…
– Pe la 160-180 mergea bine, dar de la 200 şi ceva a început să se zguduie maşina…
– Îhî…
– Tare bună era maşina… am vândut-o la nişte saşi, în Sibiu… saşi îs ăia din Sibiu, nu?
– Saşi, saşi
– Le-am dat-o lor, m-am despărţit greu de ea.
Vine troleul cu numărul şase. Mă salută cu aceeaşi strângere de mână şi aleargă să-l prindă.
Nici până acum nu ştiu cine era omul respectiv, habar nu am dacă a fost într-adevăr în legiunea străină sau nu (după aspectul fizic pare că a fost), dar şi dacă ar fi fost (nu cred că avea de ce să mintă), rămâi surprins când afli cu ce se ocupau în trecut unii oameni pe lângă care treci pe stradă. În legiunea străină? Cine ştie ce ocupaţii aveau clujenii trecuţi de 40 ani în tinereţe.
Sunt o pensionara care uneori citesc ce-mi pica in mana la intamplare.Azi am avut o mare incantare cand am dat peste blogul tau.De mult nu am gasit o postare simpla,directa si corect scrisa.Daca si alte treburi le faci in modul asta iti prevad un viitor stralucit. Felicitari si multa bafta !
Vă mulţumesc, doamnă şi vă mai aştept la mine pe blog. Mă înclin! :)
Poate era vreun psihopat cu o poveste interesanta de spus oamenilor pe 1 aprilie…
M-am gândit şi eu la asta şi se prea poate să fi fost, dar nu cred că cineva ar glumi chiar aşa, pe stradă, când nu ştii peste cine poţi da.
interesant dialog :) trebuia sa ii zici ca iti faci o poza cu el, asa il vedeam si noi,poate unii din manastur il cunoastem:)
Mi-a fost jena sa-i cer asta :))