Vineri seara, pe 11 martie, la o oră la care mulți se pregătesc de o ieșire în oraș, la o bere sau într-un club, 22:30, eu am hotărât că trebuie să merg la film, la Cinema Victoria. Dar nu orice fel de film, ci un film premiat anul acesta cu un Oscar pentru „cel mai bun film străin”, este vorba, evident, de pelicula maghiară „Fiul lui Saul”, ultra-premiatul film care oferă o altfel de perspectivă asupra monstruozităților care se petreceau în lagărelele de concentrare naziste de la Auschwitz-Birkenau din Al Doilea Război Mondial. O perspectivă văzută prin ochii celor care lucrau în lagăr, tot niște victime și ei. În film joacă și actorul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca și absolvent de Cluj, Levente Molnar.
E un film răvășitor, dramatic, dureros și greu de urmărit… în sensul că îți trebuie un stomac de fier când vezi toate cadrele acelea cu oameni morți și schingiuiți. După ce am ieșit aseară din cinema mi-am zis că voi avea nevoie de cel puțin 3 zile ca să ies de sub influența lui și să îmi scot de pe retină acele imagini dramatice cu evrei morți.
Filmul lui Laszlo Nemeș vine într-un moment în care se împlinesc 70 de ani de la eliberarea ultimilor supraviețuitori de către sovietici de la Auschwitz și nu cred că a fost ales întâmplător această perioadă pentru lansarea acestui lungmetraj.
Nu voi oferi prea multe spoilere pentru a nu vă strica bucuria de a-l descoperi singur, dar vă zic doar atât. Acțiunea sa e centrată pe un evreu maghiar, Saul Auslander, care face parte dintr-un grup de Sonderkommando, și care este nevoit să transporte alți evrei din lagăr spre moarte, dar și de a curăța sângele și resturile de cadavre umane. Un sfat prietenesc: nu mâncați înainte de a vedea acest film!
Saul este pus în fața unei alegeri dificile în momentul când asistă neputincios la masacrarea unui copil, lucru care îl afectează și îl face să ia decizia să-l îngroape după ritualul iudaic, comportându-se cu acel copil ca și cum ar fi al lui. Începe o întreagă goană după un rabin, iar la final sfârșește și el sub gloanțele naziștilor, ca urmare a unei mici rebeliuni organizate în lagăr de mai mulți Sonderkommando, care se încheie cu mulți nemți uciși, însă niciun Sonderkommando nu scapă cu viață.
Sonorizarea este de excepție, iar intensitatea sunetului este greu de suportat. Regizorul Laszlo Nemeș nu ne oferă cadre vizuale cu crimele în sine și suntem părtași la ele doar auditiv. E un film pătrunzător și care te face să trăiești întreaga acțiune ca și cum ai fi acolo. Decorul este fascinant ales, vestimanția actorilor oferă unicitate
Un film pe care merită să-l vedeți pentru a vă face o idee despre ce s-a întâmplat în lagărul de concentrare de la Auschwitz și despre atrocitățile nemților. E un film care pe mine, vă spun sincer, m-a marcat puțin.
Traielerul e aici.
Leave a Reply