Una dintre cele mai mari dezamăgiri din politica românească este însuși președintele României, Klaus Werner Iohannis, care nu este altceva decât o marionetă, un politician slab, fără vlagă, un roboțel care votează orbește orice lege care i se furnizează.
L-am votat cu toată încrederea în 2014 și am crezut în el, am crezut că va fi un altfel de președinte, unul mai preocupat de interesele poporului, un președinte care să facă uitată epoca Băsescu sau Iliescu, dar tot ce am primit a fost un președinte preocupat mai mult de propriile interese și ale parlamentarilor corupți, ori de concedii de lux prin țări străine. L-am votat atunci pentru că alternativa se numea Victor Viorel Ponta, fost premier într-un guvern de tristă amintire, un politician mincinos, plagiator dovedit, cercetat penal, o glumă de prim-ministru, un clovn și doar o altă marionetă condusă de la spate de aceiași parlamentari odioși.
Klaus Iohannis nu mai e președintele meu și nu mă simt reprezentat de un om slab și parcă mort pe dinăuntru, un potician fără reacție și fără atitudine, iar acum îmi fac mea culpa și îmi cer scuze public că am fost unul dintre cele câteva milioane de români naivi care a avut încredere în acest om că va fi președintele de care aveam nevoie după 10 ani sub Traian Băsescu și 10 ani sub regimului unui criminal, Ion Iliescu. Îmi cer scuze!
Una dintre marile probleme pe care le-a avut România în ultimii 27 ani a fost lipsa unui lider adevărat. Iliescu nu a fost un lider, Băsescu nu a fost un lider, Constantinescu nu a fost un lider și în mod sigur Iohannis nu e un lider. Un președinte apreciat de o parte și hulit de alta nu se poate numi un lider. Dacă vrei să ai un lider adevărat, alegi un om care să nu fie mânjit, un om din popor, curat, cinstit, corect, lipsit de interese politice, necontrolat de nimeni, apreciat și respectat de toată lumea. Știu, pare o utopie ce vorbesc, un SF regizat de Spielberg, dar tare mi-e frică că nu voi apuca ziua când se va naște un asemenea personaj care să fie liderul adevărat al poporului român.
Am tot avut răbdare cu domnul Iohannis, și am avut, și am avut, timpul a trecut, dar s-a dus deja un an și șase luni de când a fost investit președintele României și tot ce a făcut e să sfideze poporul votând orbește legi favorabile corupților din Parlament. Atât și nimic mai mult. Iar plimbările externe pe care le face regulat prin toate țările sunt deja exagerate și a ajuns să abuzeze de ele, uitând să mai facă și deplasări interne. La Cluj, în Capitala Transilvaniei și al doilea cel mai important oraș din România după București de exemplu, nu a fost niciodată de când a fost ales. Un președinte adevărat trebuie să meargă constant în marile orașe ale României, reședinte de județ, pentru a fi lângă oameni și a lua pulsul societății. În mod logic, obligația unui lider de stat este să fie aproape de popor, să îl reprezinte, iar în momentul de față Iohannis nu face altceva decât să se îndepărteze de popor în loc să se apropie de el.
Like-ul mi l-am retras demult de pe Facebook, votul însă nu îl mai pot retrage, dar aștept cu mare interes alegerile prezidențiale din 2019 și trăiesc cu speranța că va apărea până atunci o opțiune mai bună.