Nu mai am timp deloc să mă joc pe calculator cum o făceam când eram mult mai tinerel și, trebuie să recunosc, din când în când parca mi-ar plăcea să mă relaxez la un FIFA sau să termin niște misiuni la GTA 4 sau 5, însă, pe lângă lipsa timpului liber, nici nu mai am un sistem care să aibă specificații pentru gaming. Nu mă plâng, laptopul mi-e foarte bun pentru ce am eu nevoie, dar jocurile astea ultimul răcnet din ziua de azi au nevoie de un sistem PC de tip „avion” ca să meargă cât de cât decent, căci s-au schimbat vremurile, tehnologia a evoluat. Nu mai exista jocuri care sa mearga pe un pentium 1 sau 2, acum toate au grafica si efecte speciale care-ti solicita serios sistemul.
În orice caz, mi-am luat gândul de la jocuri, mi-a trecut și mie vremea, iar gamerul din mine nu mai există demult. Chiar îmi cumpărasem zilele trecute două jocuri din mall și urma să le testez ca-n vremurile bune, PES 2014 și ceva shooter cu zombi, dar n-am avut noroc. Dacă PES nu l-am putut testa din cauza lipsei unei plăci video adecvate pe laptopul meu, shooter-ul cu zombi mi-a provocat dureri de cap și amețeli când am început să-l joc. Asta e problema mea, de fiecare dată când am vrut să joc orice fel de shooter, m-a luat cu amețeli după câteva minute de la învârteala aia din joc. Nu pot să găsesc explicație pentru asta, o fi din cauza vârstei, am ajuns să port ochelari din cauza calculatorului, ori a oboselii, naiba știe de ce! Sigur, când eram mai priceput la counter strike, nu aveam probleme dintr-astea, puteam să joc orice shooter/FPS cât vreau fără să am asemenea „reacții adverse”, acum dacă aș juca un CS, spre exemplu, „învârteala” aia din joc m-ar lua cu dureri de cap, aș începe să transpir și să amețesc. Cred ca stiti voi la ce ma refer cand zic „invarteala” dintr-un joc.
Mi-au plăcut mult FPS-urile si RPG-urile pe la 16-17 ani, mai ales alea care îmi solicitau intelectul și mă puneau să rezolv fel de fel de task-uri și quest-uri din alea dificile ca să avansez mai departe în poveste, erau faine, captivante și te țineau în suspans. Multe ore îmi petreceam în fața calculatorului încercând să duc la bun sfârșit o misiune. Și să vezi atunci nervi și frustrări când mă blocam într-o zonă și nu mai știam să ies de acolo, iar tastaturile care și-au găsit sfârșitul în acea perioadă sunt dovada vie că puneam suflet într-un joc și mă consumam foarte mult, if you know what I mean… :))
Oricum, long story short, perioada aia a tinereții s-a dus, dar din când în când îmi place să-mi readuc aminte de copilărie. Am ajuns la vârsta de 26 ani de primăveri, mai am puțin și mă însor, iar zilele mele de glorie ca și gamer amator au apus demult. Atât de împătimit eram de jocuri încât mă visam într-o buna zi jucător profesionist de FIFA sau de Counter Strike, două dintre jocurile mele preferate la acea vreme, visam să devin cel mai bun din țară și chiar din Europa, să câștig o gălăgie de bani și să fac carieră jucându-mă, să particip la competiții internaționale și să fiu adulat de alți adolescenți. Mda, ale tinereții valuri…
Dar rămân la jocuri cu motociclete de teren și alte asemenea mici joculețe de browser la care nu-ți trebuie sistem performant și nici prea mult timp liber.
Noi să fim sănătoși.
Leave a Reply