First world problems: nu pot sa retin bancuri

Ador bancurile la nebunie, ma binedispun, imi creaza o stare placuta si nu trece o zi lasata de la Dumnezo fara sa nu citesc cateva bancuri pe net. Problema este ca nu le pot retine, si asta, oarecum, ma doare :)). Da, ati citit bine, hardul meu intern nu poate stoca bancuri de niciun fel, parca as avea un filtru in creier care opreste bancurile spre a fi stocate (da, limbaj de politehnist :D). Le citesc, rad bine la alea bune, imi place sa le ascult si as vrea sa le pot retine ca sa am si io „material” cand ies cu tovarasii la o bere, cu o draguta in oras la o prajitura, dar nu vrea nici de-al dracului mintea mea sa retina bancuri. Nici macar bancurile alea de doua randuri sau culmile, nimic, nada, niet, zici ca-s blestemat, mi-o fi facut cineva farmece ca sa nu pot retine bancuri. Dar asta nu e de cateva zile, e de cand ma stiu. De fiecare data cand am iesit in oras si, inevitabil, cineva a dat tonul la bancuri io stateam si ascultam ca n-aveam cu ce sa lovesc decisiv :))

Si cunosc oameni care sunt un adevarat almanah de bancuri, stiu zeci, poate sute de bancuri, pe care le zic asa cu intonatie, cu accent tipic pentru fiecare zona geografica. Acum, probabil, cineva va zice, ia uite-l si pe asta ce probleme are, mor oamenii de foame in tara asta, cresc preturile si io ma gandesc ca nu pot retine bancuri. Keep walking, mates… Mergeti voi frumos pe blogurile analistilor politici daca vreti sa cititi de treburi din astea cu criza globala, asta e blogul meu si insemnez ce vrea muschiul meu pe el, nu de alta dar un blog, prin definitie, reprezinta un spatiu personal al ideilor, gandurilor si opiniilor.

Nu are rost sa ma intrebati daca stiu bancul ala, puteti sa-l ziceti linistit ca io oricum o sa rad la el si a zecea oara.