Însemnări

In goana dupa chirie…

old-life-new-lifeVine o vreme cand te gandesti sa iei taurul vietii de coarne si sa o apuci pe drumul tau, tradus intr-un limbaj mai popular, sa parasesti casa parinteasca si sa te muti singur, sa stai pe barba ta si sa incepi sa-ti construiesti un viitor frumos. Pentru ca e timpul si pentru ca nu suna deloc bine cand zici ca stai la mama si la tata la 20 si ceva de ani.

Zilele acestea sunt prins putin pe frontul cautarii unei chirii in care sa ma stabilesc si, in timp ce eram prins printre ofertele agentiilor imobiliare si anunturile de pe net si ziare, evident, am mai intrebat incoace incolo, pe unul, pe altul daca nu stie vreo garsoniera disponibila sau apartament cu o camera, doua la o chirie cat de cat decenta. Moment in care foarte multi dintre cei pe care i-am intrebat au intrat la banuieli si au inceput sa ma chestioneze referitor la acest pas important pe care il fac, cu intrebari de genul: de ce te muti, esti certat cu ai tai sau nu te mai intelegi bine cu ai tai, s-a intamplat ceva grav, ai probleme si alte asemenea.

Toata treaba asta m-a pus serios pe ganduri. De ce toata lumea presupune din start ca as avea probleme sau exista neintelegeri intre mine si ai mei fara sa ia in considerare faptul ca am totusi o varsta, 25 de ani, si e momentul sa parasesc cuibul parintesc si sa ma mut singur, sa traiesc pe banii mei, sa ma descurc singur si sa-mi fac viata mea? Putini mi-au zis ca am luat o decizie buna si ca fac bine ca ma gandesc sa zbor din casa parinteasca, al naibii de putini, iar asta ma ingrijoreaza. Ce, ar trebui sa stau pe capul lui mama pana la 30+ ani sau sa ajung ca Mircea Badea sau Remus Cernea si altii care refuza sa renunte la viata comoda si sa dea piept cu viata adevarata, lamentandu-se ca va fi greu si nu se vor descurca si ca e mai bine sa manance un blid de supa calda de la mama decat sa gateasca ei ceva? Stiu, e mai lejer sa stai acasa si sa nu ai grija facturilor si sa nu te preocupe daca ai pita in frigider decat atunci cand efectiv ajungi sa mori de foame. E mai comod sa nu-ti pese de nimic cand exista cineva care e preocupat de astfel de lucruri.

Am primit mai multe descurajari decat incurajari, multi mi-au zis ca n-o sa rezist, ca va fi greu sa ma descurc cu cheltuielile, ca ma voi intoarce in doua luni inapoi in casa parinteasca, dar i-am linistit pe toti sa nu-si faca griji pentru mine caci ma voi descurca. Sunt foarte ambitios de fel si daca imi pun ceva in cap nu dau greu niciodata. Pe mine descurajarile altora ma ambitioneaza si mai tare si ii asigur pe toti ca voi trai bine-mersi mult si bine si singur, chiar daca asta inseamna ca va trebui sa renunt la anumite capricii si distractii. Asta e, viata e dura, mergem inainte. Eu m-am decis sa schimb ceva in viata mea. Voi?

Doresc sa va adresez urmatoarea intrebare, la care sper sa primesc raspunsuri sincere: La ce varsta ati decis ca e timpul sa va mutati din casa parinteasca si care a fost reactia prietenilor si a celor din jur?

Blogger cu 10 ani vechime, scriu din 2007, am 30 ani, sunt născut și crescut în Cluj-Napoca, oraș pe care nu l-aș părăsi pentru nimic în lume. Ador fotbalul, berea, sportul în general, filmele, serialele și lectura. Activez în industria mass-media locală din 2012, am experiență în SEO/SEM, marketing online, eCommerce, copywriting și publishing.

7 Comments

  • Nobel

    He he, altii au plecat la 18 ani de acasa, ce-i drept la camin. E si frumos, ca esti liber, dar e si greu cand luna de luna trebuie sa platesti chiria si intretinerea. Daca ar fi s-o iau de la capat, as face la fel? Cu siguranta da.

    Oare cum ar fi reactionat astia care ti-au spus sa renunti daca ii anuntai ca iti iei un apartament in rate, decizie care e cu adevarat grea, riscanta si iti poate schimba cursul vietii. Din chirie te inorci acasa si dupa trei zile daca nu-ti convine.

    RăspundeRăspunde
  • Vasile Manu

    @Nobel: @Nobel: Inca nu-mi permit sa iau un apartament, e prea riscanta decizia asta. Problema e ca eu nu sunt un las sa abandonez si sa renunt cand dau de greu.

    Eu n-am avut sansa sa stau in camin, am avut norocul sa ma nasc intr-un oras universitar cum e CLujul :)

    @Szasz Sebes Paul: Vei lua si tu decizia asta curand. Nu dispera ca iti vine si tie randul… :)

    RăspundeRăspunde
  • Triti

    Mi se pare o ”prostie” să pleci de la ai tăi, doar așa că ai chef, sau că ” nu suna deloc bine cand zici ca stai la mama si la tata la 20 si ceva de ani.” Really? Says who? Eu am 24 imediat și nu mă plâng. Dacă trebuie să te muți în alt oraș/țară/te însori/etc, da, atunci mi se pare normal să faci mutarea. Dar altfel nu văd de ce.

    RăspundeRăspunde
  • Tudor

    Eu sunt de parere ca poti astepta cativa ani, sa pui banii degeaba si sa strangi bani de apartament sau sa faci in asa fel incat sa cumperi un apartament in rate.
    P.s a cumpara nu este egal cu a inchiria.
    Insa acum na, depinde si cat la suta din salariu dai pe chirie si in ce conditi stai… ca daca stai la un camin sa ceva de genu’ nu cred ca e mai bine ca acasa.

    RăspundeRăspunde
  • Vasile Manu

    Inca nu m-am mutat, sunt tot in cautari. Muncile imi cam rapesc prea mult timp. Cand muncesti in doua locuri si alergi zilnic dintr-o parte in alta e cam greu…

    RăspundeRăspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cum stai cu matematica? Protectie impotriva robotilor si spammerilor! * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Anunta-ma cand apar comentarii noi. Te poti abona si fara sa comentezi.