Noul film de prezenzare al României în an Centenar, lansat de cel mai slab guvern din istoria post-decembristă, e de o ipocrizie ieşită din comun. E un clip slab, lipsit de empatie, o înşiruire de cadre care nu transmit nimic, prezentate de o voce care pare desprinsă dintr-o promoție la Teleshoping și care nu fac altceva decât să ne arate frumuseţile acestei ţări, la care acest Guvern nu a avut niciun merit.
Au făcut şi ei o prezentare cu „materialul” clientului, evident, puţinele păduri pe care le mai avem, puţinele animale protejate de lege care încă mai vieţuiesc prin munţii României, precum şi performanţele sportivilor noştri legendari care au făcut istorie sub Tricolor. Altceva? Au lucrat şi ei cu ceea ce se ştia deja, doar n-aţi fi vrut să folosească nişte spitale noi şi moderne ca-n Austria, nişte şcoli construite de la zero şi inaugurate la timp sau câteva mii de km de autostradă care să lege cele mai mari oraşe din ţară. Astea-s prostii inutile, ce să facem noi cu autostrăzile, cu şcolile sau spitalele…
Când te uiţi la clipul de mai jos şi te gândeşti cum arată adevărata realitatea din teritoriu şi în ce hal au adus România aceşti paraziţi care ne conduc de 30 ani imediat îţi vine să-ţi faci bagajul şi să te cari cât mai departe, la fel ca şi ceilalţi conaţionali care nu au mai rezistat şi au plecat văzând cu ochii. Pentru că, hai să fim serioşi, cât să mai stai şi să te chinui în ţara asta? Câte umilinţe să mai înduri ca cetăţean al acestei patrii?
Marius Comper a sumarizat perfect:
„Ce tristețe de clip de promovare a putut să facă Guvernul României.
Dincolo de tonul penibil, de manual ceaușist circa 1986, este literalmente o înșiruire de ceea ce americanii numesc ‘factoids’ — mici informații interesante, dar fără mare importanță — care nu sunt legate de niciun fir narativ. În loc să iasă clip de prezentare, a ieșit clip de antrenament pentru o rundă la pub quiz pe subiectul România (și cu protocronism bonus).
Chestia asta este mult sub propaganda realizată de AKP în Turcia, care măcar spune o poveste (și la care se vede că au parte de high production values).
Singurul plus al clipului este că e amuzant — am izbucnit în râs, deși mergeam pe strada, când am auzit ‘clipa astrală a neamului românesc’.
Per total, însă, clipul chiar prezintă cu acuratețe țara sub guvernarea actuală: inward-looking, cu empatie zero față de persoanele cu care dialoghează și fără o viziune dincolo de naționalismul ceaușist”.
Nu le-a zis nimeni intelijenţilor din Guvernul României care au conceput acest clip că după „La mulţi ani” se pune întotdeauna o nenorocită de virgulă? Dar ce pretenţii să am de la asemenea chestiuni când o analfabetă funcţional ca Veorica îi conduce?