Sunt sigur că România ocupă unul din locurile fruntaşe la consumul de alcool pe cap de locuitor, în special mascul. Bine, nu ne comparăm cu englezoii şi berea lor sau cu rusnacii şi ale lor pălinci, dar suntem şi noi undeva pe acolo. Englezoilor, respectiv rusnacilor, le curge lichidul lor preţios la robinet, altfel nu pot să-mi explic cum pot bea englezii berea în cantităţi industriale şi ruşii – pălinca ca apa. Dar să-i lăsăm pe ei şi să ne uităm în ograda noastră mioritică. La românaşii noştrii, care încep să ia lichidele cu multe grade drept apă sfinţită şi cluburile întunecate drept lăcaşe de cult, alcoolul devine, încet, dar sigur, un hobby, un rău necesar.
Şi dacă te întrebi cum decurge o avancronică de beţivăneală, lucrurile stau în felu’ următor. Seara – se ia un grup de enoriaşi dornici de distracţie care pornesc în pelerinaj prin oraş pentru căutarea unui lăcaş de cult , denumit şi club. Dar dacă nu găseşti un lăcaş de cult de fitze n-ai făcut nimic, poţi tu să iei în primire zeci de cluburi, dacă nu are acolo o fitză eşti varză. Îndeosebi, enoriaşul consumă doar apă sfinţită cu gust de hamei, shot-uri de tequila sfinţite şi tot felul de amestecături pe bază de alcool, tot sfinţite şi ele.
Berea face parte din ritualul zilnic al unui mascul.
Hai că de câteva posturi tot la alcoale ajung. Trebuie să o las mai moale cu berea, de la Paşti încoace nu cred că au trecut două zile fără să poştălesc o bere. Încep să simt cum se fermentează berea în stomac atunci când dau de soare şi nu-i bine.
Sursa foto: Flickr.com