Liderii blogosferei – niste oportunisti aroganti si cu o gloată de lingăi in spate

Astazi vreau sa scriu o postare pe care putini, din cate am observat, au avut curajul sa o scrie. Si anume despre acesti lideri ai blogosferei care exista la ora actuala, Arhi, Zoso si Chinezu, trei tipi casatoriti de 30-40 ani care se afla in fruntea blogosferei de cativa ani si nimeni nu pare sa ii detroneze. De ce nu se ia nimeni de ei, de ce nu ii critica, de ce nu le atrage atentia cand gresesc, ca si ei o mai dau de gard din cand in cand? De ce? Pentru ca nimeni nu are curajul sa o faca si pentru ca toti incearca sa le fie prieten, ca sa nu aiba probleme. Ei bine, eu nu sunt prieten cu ei si nici nu incerc asta, efectiv ma doare in cot de ei, asa ca pot scrie liber ceea ce simt.

Nu le contest scriitura, nu le contest sursele (la Vali ma refer, ca el cica are backround in presa; ii cara si el cafeaua lui Orlando la Mediafax, fie vorba intre noi), fiecare scrie cum poate si cum il duce capul. Telegramele lui Vali Petcu de cateva randuri sunt citite pentru ca romanul, in general, e lenes si puturos si nu prea ii place sa citeasca articole lungi. Faptul ca Zoso are in medie 15.000 de vizitatori unici e strict pentru ca oamenii prefera sa citeasca rapid si putin. El structureaza o stire in cateva randuri, asta e reteta succesului. Intri la el pe blog, faci o radiografie rapida si ai iesit, de asta utilizatorii petrec, in medie, la el pe blog 4 minute. Nimeni nu sta mai mult, telegramele alea se scriu rapid si se citesc rapid. Mai scrie si el un text bun care se viralizeaza repede, dar foarte rar. Singurii care dau share la articolele lui sunt, in mare parte, prietenii lui si cam atat.

Pe blog la Arhi e mult zgomot despre nimic. Pareri despre orice, aberatii despre subiectele fierbinti din presa, sa dea bine la gramaj. El merge pe principiul, cantitate si mai putina calitate, sa fie continut acolo in fiecare zi, iar articolele lui, sa fim seriosi, nu sunt cine stie ce pareri pertinente scrise intr-un stil inconfundabil care rupe tot, nu, sunt niste comentarii acide si ironice despre cate un subiect fierbinte al zilei. Nu iti trebuie multe cunostinte ca sa scrii cum scrie el, orice prost care isi face maine blog poate dezbate subiectele zilei. Nu stiu cum a ajuns sa aiba atat de multi comentatori si cititori, dar sa fie sanatos si sa se bucure in continuare de ei. A gasit o modalitate cum sa protesteasca lumea si sa-i tina la el pe blog, tot respectul pentru asta. Mai stiu unul care a facut bani buni de pe urma prostilor, il cheama Dan Diaconescu. Sau altul care profita de pe urma prostilor, il cheama Victor Ponta.

Daca au descoperit reteta succesului? In mod sigur ca da. Zoso a profitat de boala traditionala a romaniei – lenea – de a citi mult si asa a facut succes, iar celalalt a realizat ca articolele multe si dese e cheia marilor succese. Aplauze!

Inca nu-mi explic declinul lui Sebastian Bargau, fost VisUrat, un alt corifeu care facea candva succes in blogosfera, iar acum nu prea mai e bagat in seama de nimeni, intrand intr-un con de umbra.

Un oportunist convins e Chinezu, care circula prin online, mai nou, cu numele lui: Cristian China Birta. El si-a transformat blogul intr-un veritabil centru comercial, unde promoveaza orice, de la ace, bice si carice pana la tot felul de cacaturi, mai mult sau mai putin utile. El ia cate un pic de la fiecare, de acolo 100 euro, de acolo 200, de acolo 500, de la un partener mai primeste o invitatie, de la altul un produs, un serviciu, ceva in teste si asa mai departe. Ciclul piscotului in natura. Chinezu nu prea mai face blogging, sa scrii despre toate cacaturile si sa promovezi orice tampenie care nu-ti foloseste nu se poate numi blogging. Eu am incetat sa-l mai citesc pentru ca nu mai gasesc nimic relevant acolo. Nu o sa intru pe un blog sa citesc aceleasi articole, gen „mama, ce tare-i produsul ala pe care l-am primit in teste… multumesc [insert-random-brand-here], sau „mergeti la evenimentul ala, e super tare”, „am fost la evenimentul ala, ce tare a fost”. Same shit reloaded day after day. Blogul lui a devenit un fel de generator de comunicate de presa, un adevarat portal de evenimente, un blog pentru vanatorii de concursuri si mocaciuni. Desigur, pe el o sa-l doara in cot ce scriu eu aici si probabil va zice, ia uite-l si pe prostul asta de la Cluj cum incearca sa-mi strice mie coracon-ul personal. E o problema lui ce crede. E blogul meu, scriu ce vreau si ce cred.

Si daca altadata avea cateva mii de abonati prin feedreader, acum are o cifra rusinoasa de doar 130. Fabulos! 130 de abonati la blog pentru marele maestru de ispravi 2.0. Subtire, subtire… ceva se intampla. Unde-s miile alea de cititori si de ce evita sa isi faca statisticile publice, asa cum ar fi normal? Oare ca sa nu se faca de rusine ca nu are nici 500 de unici zilnic?

Ceilalti doi nici nu-si mai afiseaza numarul abonatilor, va dati seama de ce, ca o cifra mica nu da bine agentiilor.

Desigur, nu o sa ne luam de conturile celor trei de Twitter, care au asa: Zoso (16.000), Arhi (42.000) si Chinezu (25.000), ca nu sunt cifre reale, exista multe site-uri unde contra unei sume iti poti incarca contul cu zeci de mii de followersi, iar la o analiza scurta jumatate din urmaritorii lor sunt fake. Bravo, hai sa facem succes in online mintind.

Ceea ce am scris eu aici n-o sa cititi pe alte bloguri, n-o sa vedeti la nimeni chestiile astea. De ce? Pentru ca nimeni nu are curajul sa scrie de ei. Nimeni nu are curajul sa ii critice. Pentru ca fiecare dintre cei trei si-au construit o un mic grup compact de lingai care ii periaza delicat si ii pupa in cur constant. Eu n-am nimic personal cu nici unul, sa nu se inteleaga gresit, Zoso si Arhi mi-s tare antipatici si nu pot sa-i sufar pentru arogantele si aerele de superioritate pe care le au, dar nu am nimic cu nici unul, ma doare fix in cur de traficul lor, de banii lor si de cine colaboreaza cu ei. Dar asta nu ma opreste sa-mi exprim un punct de vedere despre asta, caci e o tara libera. Cu Chinezu cred ca inca am o relatie bunicica, am colaborat prin 2008-2009 intr-un proiect sportiv, dar in ultimii 4 ani drumurile noastre s-au despartit si fiecare a apucat-o pe drumul lui. A devenit si el mai cu nasul pe sus, mai arogant si cam narcisist odata ce a devenit mare antreprenor. Ia sa vedem daca o sa mai am o relatie buna cu el si dupa ce am publicat articolul asta, ca am auzit ca ii cam suparacios si daca ii deranjezi fengshui-ul, te baga la lista de hateri, ceea ce ar fi mare greseala.

Cine ma acuza ca, vezi Doamne, as fi invidios pe succesul celor trei, ii anunt ca sunt atata de invidios ca nici nu pot dormi de grija asta. Numai la asta ma gandesc toata ziua. Mor de invidie, ma cac pe mine de invidie.