Mândru ca-s dinamovist

Aseara s-a consumat unicul derby al fotbalului românesc, Dinamo-Steaua. Cu noroc Dinamo a scos un punct pe final de partida dupa reusita lui Adrian Cristea.

Sunt un dinamovist adevarat, m-am nascut cu albul în sânge si nimeni nu ma poate schimba. Traiesc la intensitate maxima orice meci, mai ales cel cu Steaua. Chiar daca jocul din seara trecuta nu a prea impresionat si unii jucatori nu au dat ce au putut în acest meci dupa cum ar fi trebuit, dar acestai fotbalul, nu poate fi totul perfect. Când zic de unii jucatori care nu au jucat la capacitatiile maxime ma refer la, Gabi Bostina, Izvoranu, Tamas. care totusi a jucat într-un picior cu Steaua fiind accidentat si ultimul Adrian Cristea, care desii a marcat golul egalizator jocul sau nu a fost prea stralucit.

Pentru Dinamo a contat si lipsa lui Zicu, Bratu sau Pulhac, jucatori de baza care pot face oricând diferenta într-un meci. Ca sa fiu realist, trebuie sa recunosc ca Steaua a fost peste Dinamo în unele momente, începutul meciului a fost controlat autoritar de ros-albastrii si doar nesansa lor a facut ca scorul sa nu fie mai mare. Laude pentru Banel care a jucat exceptional ca de fiecare data, este  genul de jucator care da totul pe teren si dupa parerea mea poate oricând sa joace la cel mai înalt nivel în fotbalul mare. Danciulescu nu a fost nici el în apele sale în acest meci, iar Marius Niculae s-a zbatut ca un leu în cusca pentru orice minge, se vede sufletul de dinamovist adevarat. De Lobont ce pot sa mai zic, din nou salvatore de la echipa.

În concluzie DINAMO e lider în continuare, trecem peste frustrarile de rigoare ale spurcatiilor si ironiile acestora si ne vedem în continuare de treaba.

E drept ca Dinamo nu joaca mai nimic de câteva etape încoace, dar totusi sunt pe primul loc, gânditi-va ce se întâmpla când joaca bine. ;) Hai Dinamo!