Dincolo de excesele sale de nebunie, de momentele în care pur și simplu delira la televizor, se înjura cu toată lumea și făcea spume la gură, Corneliu Vadim Tudor a fost un om cu o cultură bogată, nu putem să negăm asta, era un înțelept, un scriitor desăvârșit, un mare poet, un personaj cu un umor savuros și un mare naționalist. Nu știu dacă există o persoană în România care să își fi iubit țara mai mult decât Vadim. Pentru asta și pentru faptul că era un mare iubitor de animale, hrănea câinii comunitari și îi ajuta pe oamenii nevoiași, îl apreciez foarte mult. A fost printre singurii oameni politici care a luat atitudine public pentru apărarea drepturilor animalelor. Sigur, a fost un comunist, nu neg asta, dar nu e singurul, mai sunt destul comuniști în viață care poate au făcut mai mult rău României decât Vadim. Iliescu, de exemplu, pentru care nu voi avea niciun regret când va dispărea de pe fața Pământului.
Pentru asta vreau să mi-l amintesc pe Vadim, nu pentru momentele sale de nebunie, jignirile pe care le făcea la adresa ungurilor, scandalurile în care a fost implicat, pentru renumele de lingău personal al Ceaușiștilor și osanalele pe care i le aducea Elenei.
Ultimul său poem
POEM INEDIT
ULTIMA CAFEA
Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.
Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.
Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?
Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.
Corneliu Vadim Tudor
Noaptea de duminică spre luni
6 spre 7 septembie 2015
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!
4 Comments
marius buzuc
ca scriitor nu-i neg talentul dar nu pot considera un patriot un comunist pana-n maduva oaselor. Toata viata lui si-a dorit sa fie un pui de Ceausescu.
Vicus
Aveam dubii, dar acu imi e clar ca cititul te-a obosit intotdeauna. De aici concluzia ca Vadim are vreun talent la scris. Nu ii neg talentul, nu am cum sa neg ceva inexistent.
Vasile Manu
@Vicus: Exagerezi. Nu e inexistent, a scris poezii bune, unele cu umor. Să nu mai fim ipocriți.
Sigur, a avut momente scandaloase, a înjurat mult și a jignit mulți oameni, nu neg asta, din punctul ăsta de vedere a fost un jeg, dar spune-mi tu mie gloata de incompetenți analfabeți din Parlamentul României nu e la fel? Fiecare politician și-a bătut joc, mai mult sau mai puțin, de cetățenii care i-au votat, urinând în capul lor de la tribuna parlamentului.
Vicus
Nu ai nevoie de talent ca sa scrii epigramistic si/sau scabros si/sau siropos. Omul era un poet maxim mediocru. Unul usor peste mediocru e Paunescu, daca vrei comparatii intre poeti lingai. Daca vrei pentru comparatie si un poet roman bun, Lucian Blaga. Nu ma astept la cultura vasta in domeniul literar de la milioanele de romani care au crezut intotdeauna ca e normal sa intelegi literatura tocind comentarii si analize literare. Uite, ca sa vezi ca oricine poate scrie poezii mediocre, precum Vadim, un exemplu.
DREPT LA REPLICA – semnat MOARTEA
Dragă Vadim, îţi mulţumesc pentru cafea,
Dar nu consum. Nu te supăra!
Ca orice maramureşean cu Coasă
Prefer horinca tare şi mâncarea grasă.
Îmi spui că eşti aparte, poate râzi de mine?
Cică am venit special să te culeg pe tine.
Niţel cam grandoman, nu găseşti?
În realitate doar îmi place să muncesc în Bucureşti.
Înec din oră în oră câte-un copil sirian
E prea dureros, fac pauză un an,
Însă voi, comunişti bătrâni, vă cam duceţi pe copcă.
Plec spre Iliescu. Probabil îmi dă votcă..
Metafore, rima, sarcasm, lucruri banale.