Neglijenta si prostia se platesc scump

Toata lumea isi pierde cate ceva in ziua de azi, unii isi pierd cheile de la casa, altii portofelul, altii pierd bani, altii isi pierd naravul, altii pierd timpul, fiecare cu ce-l doare, vorba aia. Pana mai ieri, nu am pierdut nimic, gen obiecte, telefoane, portofel, bani, chei. Niciodata. Fara sa ma laud, am avut mereu grija de tot ce am avut si chiar nu imi aduc aminte sa fi pierdut vreodata ceva. Ba, sa nu mint, mi-am pierdut o data telefonul in fata blocului in timp ce bateam covoarele, dar pe care l-am gasit dupa cateva ore. Asta sa zicem ca nu se pune. Pana ieri insa, cand tocmai de ziua mea, aniversarea a 25 de primaveri frumoase, mi-am pierdut portofelul in timp ce ma deplasam pe bicicleta. Nu erau bani in el, dar erau principalele acte fara de care aproape ca nu exist, doua carduri, buletin, abonamentul de autobuz si doua acreditari de presa. Bine, mai era si un calendar si o iconica. Cu acreditarile de presa o scot la capat, cardurile se pot inchide, dar cu buletinul voi avea de umblat mult. Dar asta e, vina e a mea… mi-am facut-o cu mana mea, vorba aia.

De ce am scris asta? Nu pentru a arata cat sunt de prost, caci sunt, si recunosc asta public, ci am scris pentru a demonstra ca in viata doua lucruri se platesc scump: prostia si neglijenta. Credeti ca dupa acest nefericit eveniment imi voi mai tine vreodata portofelul in buzunarul de la spate al pantalonilor, acolo unde l-am tinut, gen, toata viata? In mod sigur nu. Mi-a fost invatatura de minte si a doua oara nu se va mai intampla. Mare grija sa aveti de actele voastre, pe unde le purtati, caci pierzandu-le nimeni nu va da inapoi timpul pierdut cu refacerea actelor.

Astept zilele astea un bun samaritean care sa-mi bata la usa si sa-mi aduca portofelul cu actele inapoi. Tinand cont ca nu erau bani in el, ma gandesc, in naivitatea mea, ca n-are ce face cu actele mele. Pinul de la carduri nu le stie, cu acreditarile de presa n-are ce face, iar singurul act cu care mi-ar putea aduce o fericire pe cap e buletinul, cu care ar putea face ceva credit de ‘nspe milioane. Nu ma pricep la credite, dar sper ca in ziua de azi nu se mai pot acorda credite chiar atat de usor doar prezentand un buletin. Sper ca mai sunt oameni de bine in tara asta.

Colac peste pupaza, ieri mi-am cumparat un bilet de autobuz dupa muuult mult timp, de cand am intrat la liceu mai exact, pe care la urcarea in autobuz, evident, am uitat sa-l compostez. Mdea, fiind obisnuit cu abonamentul, am uitat cum e sa compostezi un bilet :)) Long story short, era sa musc si o amenda daca nu ne dadeam jos din autobuz, pe Motilor pentru cunoscatori, fix in statia unde s-au urcat bocterii, pe care i-am recunoscut cand s-a apropiat busul de statie. Aia mai lipsea sa mai iau si o amenda ca atunci chiar le-am facut pe toate. Sa-ti pierzi portofelul cu acte si sa iei si o amenda in aceeasi zi, si de ziua de nastere, era chiar prea mult :)).

Fain cadou mi-am facut de ziua mea.

UPDATE (20.09.2013): Dumnezeu exista! La 2 zile dupa nefericitul eveniment cand mi-am pierdut portofelul, azi dimineata am primit un mesaj pe facebook de la un om de bine care m-a anuntat ca l-a gasit. Era la Cluj Arena, acolo unde l-am pierdut. Ii multumesc frumos pe aceasta cale celui care mi l-a recuperat si ii urez multa sanatate. M-a scapat de o problema majora, eram pe punctul de a incepe procedeele de anulare a cardurilor si buletinului.