În vara anului trecut mă confruntam cu o problemă cu care se confruntă 80% din populația României: rușinea de a munci. Nu la negru și nici pe post de director al unei corporații, ci în condiții inumane, ca să-i zic așa. Bine, eu n-am avut parte de condiții inumane pe unde am lucrat, dar unii ar zice că e o rușine să lucrezi unde am lucrat eu.
Să-i servești pe alții, să lucrezi pentru cineva, să speli buzi într-un hotel, să speli vase într-un restaurant, să încarci-descarci marfă într-un supermarket, să faci curat pe scara blocului, să prestezi ca ospătar, cam astea sunt joburile de „rușine” pe care românul încearcă să le evite.
După cum ziceam, în vară eram sceptic cu privire la serviciile prestate ca ospătar pe la diverse evenimente (nunți, botezuri, etc) dar după un moment de gândire am ajuns să zic: stai mă un pic, ce fac eu aici, nu-i nicio rușine să muncești. De când munca a devenit o rușine, de când a face bani înseamnă a te înjosi în fața cuiva? Și de când contează ce zic alții despre tine? Ia să nu le mai dau eu apă la moară tuturor cocoșilor pentru care munca înseamnă stat pe internet, jucat farmville pe facebook și așteptând salariul pentru care, în teorie, ei au muncit din greu, au depus un efort fizic enorm și au asudat în fiecare zi pentru bunul mers al companiei.
Și nu mi-a mai păsat de ce zic alții. Am lucrat din greu, mutam mese, schimbam scrumiere, serveam, îi ajutam pe alți colegi de pe alte raioane, mă agitam din greu să-mi fac treaba cât mai bine cu putință. Iar când a venit ziua de salar, ia ghici cine era ăla cu milionul în buzunar! Da, aveam bani. Și eram foarte mândru de asta, pentru că erau banii meu, făcuți cu mâna mea, bani munciți. Nu-i nicio rușine să muncești, atâta timp cât îți vine banul. Astea cu „vai, ești prost, te înjosești acolo” sunt tâmpenii ieșite pe gura unor putori de oameni.
În România mă fac de rușine spălând buzi, în America e o mândrie
Auzeam zilele trecute o discuție care mi s-a părut ciudată și penibilă. Un tip îi zicea altui tip despre ce mândru e el că spală toalete la un hotel de 5 stele din America și cât de nașpa s-a simțit în România făcând același lucru. Băi, deșteptule, că speli buzi în America sau în România tot un drac e. Adică cum, în România te faci de rușine că muncești, da’ în America nu. Cum vine asta? Aceeași muncă o faci, la fel ești văzut și în State și în România, dar că în State o arzi pe mai mulți bani, atâta tot. Nu iei 50$ spălând 10 buzi în România, că iei 500$ spălând 200 în State. Nu văd unde e mândria.
Esti la o facultate sau chiar ai terminat`o si prestezi munci de 2 lei. Nu ai onoare sau egoo`ul tau nu e atins de lucruri deastea??
Sincer decat sa fac deastea, mai bine stau si dorm, pana gasesc ceva normal. Astea sunt lucruri pt cei cu 10 clase.
Vezi, asta e tipul de mentalitate pe care am vrut sa o subliniez. A ta. Adica tu mai bine stai si astepti sa-ti cada un job in care numai sa stai la birou decat sa pui osul la treaba. Ca tine gandesc 80% din romani.
Si ce daca sunt student la poli, asta nu ma opreste sa fac bani, indiferent in ce conditii. Bine, asta nu inseamna cca o sa matur strada sau o sa fiu gunoier. Am si eu mandria mea.
Proful meu de MRU a facut un experiment.
El are o firma de salubritate si ne-a intrebat care ar vrea sa lucreze ca maturator pe un salariu de 2000 lei. Nimeni din amfiteatru nu a ridicat mana. Apoi a intrebat cine ar vrea sa lucreze ca operator call center full time, pe un salariu de 800 lei. Un sfert din studenti au ridicat mana.
Dupa care a ridicat oferta la salubritate: part-time, salariu de 2000 lei. Au fost cateva maini ridicate, dar le-au lasat jos repede, deoarece profesorul a impus o conditie – zona de activitate sa fie in incinta facultatii
Despre asta-i vorba.