Politicienii din ziua de azi sunt incapabili să îşi câştige electoratul prin vorbe şi fapte, aşa că cei mai mulţi dintre ei aleg calea care dă randamentul cel mai bun, cea mai simplă şi uşoară metodă de a creşte în sondaje: cumpărarea de voturi cu bani sau diverse produse promoţionale cu însemnele partidului sau nu (pixuri, tricouri, maşini, ipod-uri, iphone-uri, sac de cartofi, pungă de legume, făină, ulei, zahăr şi multe altele). Iar electoratul muşcă la strategema asta deloc ieftină dpdv al costurilor de campanie, iar majoritatea (în general plebea şi cei cu venituri mici) ajung să voteze de fiecare dată cu cu cel/cea care dă/oferă mai mult.
În România, genul acesta de strategie se practică de către absolut toţi politicienii, independenţi sau nu, indiferent de culoarea partidului. Să luăm câteva cazuri din campania locală pentru primăria Clujului, campanie care chiar dacă nu a început oficial, candidaţii au trecut la treabă de o săptămână. Candidatul USL oferă prin intermediul site-ului său de campanie un iPod Touch pentru cea mai bună idee pentru dezvoltarea oraşului, iar ideea care strânge cele mai multe like-uri pe Facebook, câştigă. Nu ştiu vouă, dar mie asta îmi pare a mită electorală. Să ajungi să-i stimulezi pe oameni să se orienteze spre tine dându-le ceva în schimb, ceva pentru care să se lupte între ei, mi se pare josnic.
O altă persoană, de data aceasta care candidează ca indepedent, are nevoie de un număr de semnături pentru a-şi depune cadidatura şi oferă o sumă derizorie de câteva zeci de lei per semnătură (sau a avut, cred că s-a încheiat deja perioada de depunere a candidaturilor, nu ştiu sigur). Nu am dat niciun nume pentru a nu fi acuzat că favorizez un candidat sau altul, numai asta îmi mai lipseşte, să fiu acuzat că mă vând politic! Cazuri mai sunt destule, s-au dat maşini, electrocasnice, excursii, mâncare, iar într-o localitate anume din România, nu maa ştiu exact care, îmi aduc bine aminte că s-au împărţit medicamente pentru cei bolnavi în schimbul voturilor acum câţiva ani. Despre asta-i vorba.
Nu ar strica nişte restricţii în campania electorală, gen, să nu se mai permită împărţirea diverselor produse sau organizarea de concursuri.
