Ieri am lucrat ca ospatar la o nunta. Munca grea, nenicule, având în vedere ca nu mai lucrasem în domeniu de vreo 2-3 ani. Stat în picioare de la 9 a.m. dimineata si pâna la 3 a.m. a doua-a zi, cu pauze scurte de tras sufletul. Alergat cu tava în mâna, schimbat scrumiere, servit nuntasi, etcaetera-etcaetera. Totul pentru satisfacerea nuntasilor si a le crea o ambianta placuta. Si sunt sigur ca s-au simtit foarte bine, s-a putut observa asta pe fetele lor la plecare. Ca dovada ca unii nu s-au mai lasat dusi de la masa.
De când lucrez ca ospatar pe la diverse nunti am observat multe lucruri interesante.
1. Când se sparge nunta si lumea începe sa plece (de cele mai multe ori, asta se întâmpla imediat dupa tort), vesnic se gasesc câtiva care sa nu se lase dusi. Întotdeauna ramân doua, trei mese cu nuntasi care vor cu tot dinadinsul sa fie ultimii care închid nunta (ultimul stinge lumina, zice o vorba veche din popor). Lucru destul de enervant pentru noi, ospatarii, care trebuie sa asteptam dupa ei. Am vrea si noi sa plecam acasa, numai ca unii nu înteleg sensul cuvintelor destul sau de ajuns. Ok, am înteles ca v-ati simtit bine, ati mâncat bine, ati baut bine, dar cu ce suntem noi de vina ca nunta s-a spart prea repede pentru voi?
2. Nelipsita melodie din repertoriul muzicantilor, pardon din play-list-ul DJ-ului (sa fim si noi engleji), este Pusca si cureaua lata. Deci io nu cred ca exista nunta fara melodia asta. Ieri am auzit-o de vreo 5 ori pe seara si, mai mult ca sigur, ca o s-o mai aud multa vreme de acum încolo. Când intra Pusca si cureaua… toti, da’ absolut toti, din sala intra în extaz. Alcoolul din sânge începe sa-si faca efectul, îngânarea melodiei cât mai tare, cu degetul aratator deasupra capului si balanganind mâna în stânga si-n dreapta sunt dovezi clare ale euforiei prin care trec invitatii dupa câteva sprituri la bord la auzul acestei balade celebre. N-am nicio problema cu melodia asta si nici cu manifestarile oamenilor. Nu ma deranjeaza ca e cea mai frecvent întâlnita piesa la nunti, ma enerveaza ca n-avem si noi mai multe astfel de melodii. Mai sunt câteva, dar nu le stiu dupa nume numa’ daca le aud. Nu-s genul care sa-mi încarc memoria cu muzica.
3. Starostele e cel care destinde atmosfera si binedispune invitatii. Daca nu ai un staroste bun care sa graiasca la microfon pe un ton prietenos, sa spuna glume bune si sa vorbeasca ca si cum ar fi din familie, n-ai facut nimic. Starostele de la nunta la care am fost repartizat era genial. Avea niste replici de râdea toata sala.
4. Ce ramâne dupa o nunta de români poate fi inclus lejer la cele mai stranii si bizare actiuni ale omului. Deci o cocina e lux pe lânga o masa de nuntasi la final. Nu pot zice ca am vazut civilizatia în carne si oase, dar am si eu televizor si net si am vazut cum arata o petrecere de nunta adevarata. Nu zice nimeni sa nu te distrezi la nunta unui amic/prieten/coleg sau ruda apropiata. De-aia îi nunta sa te distrezi si sa te simti cât mai bine, dar distractia asta nu înseamna sa manânci ca porcii la masa, sa bei ca un porc si sa te comporti ca un porc. La sfârsit masa arata ca dupa bombardamente. Toate aruncate care-ncotro, mucuri de tigara în bauturi, în tort, sticle sparte si multe altele. Sa nu mai pun la socoteala ca unii mânca cu 2 tacâmuri acelasi fel de mâncare. Pe masa sunt 3 tacâmuri la început, dupa aperitive la unele mese ramâne doar unul.
