După părerea mea, un secret nu ar trebui să-l ştie nimeni altcineva în afară de tine. Un secret, de-aia se numeşte secret să-l şti numai TU! Şi nu, eu nu merg pe bullshit-ul cu încrederea sau „ne cunoaştem de la grădiniţă”. Numai tu eşti în măsură să îţi ţi secretul, pentru că eşti singurul care ştie la ce riscuri te expui divulgându-l. Nimeni altcineva nu o poate face, indiferent câte promisiuni şi vorbe goale ţi-ar arunca în faţă că nu o să spună nimănui.
Probabil cineva mă va contrazice acum în comentarii, de sub umbra anonimatului, replicându-mi: da, dar eu am încredere mare în persoana respectivă. Ete fâs! Ai încredere pe dracu. Ai încrede în ce spune el, dar nu şti ce-i în mintea omului. Şti doar că îţi e un prieten apropiat, dar nu eşti 100% convins că va putea păstra secretul, la fel cum eu nu sunt 100% convins că tu crezi ce zici aici sau ce gândeşti.
Să spun sincer, eu nu dau doi bani pe încredere. Nu fac promisiuni pentru că ştiu că exista şansa să nu le pot onora şi nu mă încred în promisiunile nimănui, pentru că ştiu că ele pot fi foarte uşor încălcate. Poate să-mi promită şi să mă implore în genunchi că nu va zice nimănui despre ce urmează să-i spun, cu atâta va rămâne, cu imploratul. Eu nu suflu nicio vorbă. Motivul? Pentru că sunt absolut convins că imediat după ce i-am spus secretul va găsi o modalitate şi pe cineva apropiat lui căruia îi va dezvălui secretul nostru. Cu promisiunile de rigoare. Apoi acela va spune la un alt apropiat, următorul va spune mai departe şi tot aşa. Şi ce am făcut până la urmă? Am vrut să ţin ascuns un secret şi m-am trezit că a aflat toată lumea despre ce-i vorba. Apoi, într-un final, tot eu sunt ăla care află de la cutare şi cutare despre secretul meu, secret pe care l-am spus unui om „de încredere”. Marş de aici cu încrederea voastră!
Şi acum ziceţi voi, merită să te încrezi într-o persoană, indiferent cât îţi e de apropiată, fiind conştient că într-o zi relaţiile dintre voi se vor răci, iar secretul tău va sta pe un butoi cu pulbere gata să explodeze şi să se răspândească.
Nu mai bine ne ţinem secretele doar pentru noi şi nu vom avea probleme în viitor. Nu de alta, dar nu cred că-i place cuiva să se certe cu prietenii. 50% din certurile între prieteni pornesc de la secrete, 30% de la femei şi 20% de la familie şi bani.
Foto: WordPress.com
Da ce se secrete ai tu de ascuns, bre? Cumva legate de sexul pe cartela? :D
Unde vezi tu scris ca as avea ceva de ascuns?
stii… unele persoane isi spun „secretele” unor persoane „de incredere” tocmai cu scopul sa ajunga la urechile cuiva anume.
Interesant ce zici tu acolo. Eu n-am exemplificat pana acum treaba asta.