Poate că şi oamenii sunt de vină uneori…

…pentru tot ce se întâmplă în ţara asta.

Ne plângem când nu ne repară primăria o stradă, când nu amenajează un părculeţ şi sărim cu gura pe autorităţile locale că nu fac nimic pentru comunitate, dar uităm că primăria face multe pentru oraşul acesta, numai că nu are cine să păstreze acel puţin ce se face. Pentru că se face multe, chiar dacă mulţi nu văd asta şi aparent avem impresia că se fac puţine, se fac al dracului de multe. Să ne punem pentru câteva minute şi în pielea autorităţilor locale. Ce am face noi dacă am fi acolo? Da, ştiu, v-am pus serios mintea la contribuţie, dar probabil că şi voi, la fel ca mine, aţi obosit să-i ascultaţi pe toţi cârcotaşii cum vorbesc despre asfaltarea unei străzi ca şi cum s-ar face cât ai bate din palme sau de amenajarea unui părculeţ ca şi cum acest lucru s-ar face în 2 zile.

Dacă te plimbi o zi întreagă prin oraşul tău, nu fac referire neapărat la Cluj aici, vei observa oroarea. Multe graffiti-uri, jeguri, bănci rupte, coşuri de gunoi distruse. E o imagine dezolantă de ţară din lumea a treia, dar e ţara noastră, din păcate. Şi de vină pentru această situaţie nu sunt autorităţile locale ci a acestor cetăţeni model care vieţuiesc în urbe.

Malul Someşului, aici mă raportez la Cluj, a fost amenajat frumos în 2010, iar în 2011 deja au început să dispară din barele de metal de pe faleză. Toaletele publice din Parcul Mare au fost renovate frumos tot în 2010 cred, în 2011 deja au fost mâzgălite cu tot felul de graffiti-uri. Băncile arată ca după bombardamente, majoritatea-s rupte, scrise şi murdare. Bustul lui Sigismund Toduţă din Parcul Central e dispărut de 2 ani, dacă nu mă înşel, şi sunt convins că a fost vândut demult la fier vechi.

E plin de graffiti-uri pe toţi pereţii în acest oraş care, reţineţi ce vă spun acum, speră să devină capitala culturală europeană. In your dreams! Nu putem să fim un oraş model dacă încă avem cetăţeni care cred că e amuzant dacă se semnează pe toate gardurile cu un spray, care pune la pământ un coş de gunoi, care vrea să fure un bun public pentru a-l folosi în interes personal, care crede că impresionează pe cineva dacă stă cu picioarele pe bancă sau o distruge. Oamenii ăştia trăiesc printre noi şi, ce-i şi mai trist, e că au drept de vot. Aceşti oameni pe care îi vedeţi zilnic pe stradă se înmulţumesc şi dau viaţa unor fiinţe cu mintea la fel de îngustă ca a lor.

Până o să ne învăţăm să ne educăm cetăţenii ar trebui să ne luăm gândul de la turişti, capitale culturale europene şi alte baliverne.