Este primul an în care am renunţat la a merge la înviere. Nu ştiu exact motivul, dar parcă nu am mai simţit că mă atrag cele sfinte. M-am plictisit să-l ascult pe popa, nu am răbdare să stau la slujbă, m-am plictisit să merg şi să văd în fiecare an cum fac unii prezentarea modei în jurul bisericii, nu mai găsesc fascinaţia aia ce o aveam în copilărie cu mersul la înviere. Parcă mă simt mai altfel, nu mai simt sărbătoarea aşa cum o simţeam când eram copil, numai gândul că trebuia să merg cu udatul prin vecini mă făcea foarte fericit sau venirea iepuraşului cu cadouri, acum toate astea s-au schimbat.
Îmi repugnă tot ce ţine de biserică. Numai când mă uit la un preot îmi dau seama cât de fals şi de ipocrit e omul acela. Nişte profitori ordinari pe care nu-i interesează decât să te stoarcă de bani pentru a mai pune o căramidă la temelia bisericii sale. Muriţi!
Mi-s destul de credincios de felul meu, nu am gânduri de ateu şi nici nu port rănchiună, dar nu pot să sufăr ipocrizia preoţilor. Când aud câte un preot când zice că e sărac, că trăieşte de pe o zi pe alta îmi vine să-l dau cu capul de pereţi şi să-l întreb, da’ biserica din ce bani ţi-ai ridicat-o, din micile tale economii? Nici un preot nu e sărac, nu au cum să fie săraci din moment ce mulţi oameni creditează la biserici săptămânal. Dar să trecem peste asta.
Am impresia că Paştele şi-a pierdut din farmec. În ziua de azi marile sărbători creştine sunt un bun prilej de a umple frigiderul, a face curăţenie generală în casă, a umple cămara cu băuturi şi a te relaxa în cele câteva zile pe care le primeşte fiecare de la lucru. Puţini de la oraş ţin cu adevărat la adevăratele tradiţii de Paşte, zic de la oraş fiindcă pentru cei de la ţară tradiţiile sunt o religie. La oraş singurul gând este să ai cât mai multe bucate alese pe masă şi băuturi care mai de care şi să petreci sărbătoarea în tihnă. Copii la udat nu mai vin că ori nu-i lasă părinţii ori sunt plecaţi la bunici, de rude în vizită puţini au chef, de vizitat pe alţii iar nu au chef şi uite aşa trece sărbătoarea şi ne reîntoarcem iar la stresul cotidian, job, facturi, cumpărături şi alte cele. S-a dus dracului şi armonia sărbătorilor pascale.
Desigur, există şi părţi bune de Paşte, casa-i curată, masa-i bogată, prăjituri la discreţie şi multă bere la îndemână. De ar fi aşa tot timpul ce bine ar fi, numai că nu putem să trăim în sărbătoare toată ziua aşa că nu ne rămâne decât să savurăm momentul din plin.
Acum o să vă las că am nişte beri şi nişte prăjituri de dat gata. Distracţie faină!
Hristos a înviat!
Eu am fost la Inviere, dar mai mult m-am enervat, sincera sa fiu. Mari probleme tehnice de sonorizare, laude aduse conducatorilor cetatii si un tip in spatele meu care a baut bere la pet, astea sunt concluziile. Trist…
Cand am fost n-am intampinat probleme din astea, in grigorescu sunt mai civilizati oamenii. Imi pare rau pentru tine :D