Oh, dragostea vieţii mele, cum ai putut să-mi pleci aşa din minte fără să-ţi iei rămas bun, de ce te-am uitat eu pe tine oare? Ce am făcut ca să merit una ca asta? Nu ţi-am greşit cu nimic, nu te-am înşelat niciodată cu alta, deşi am avut destule ocazii să fac asta, dar ţi-am fost fidel tot timpul.
Nu am să uit niciodată dimineţile când ai fost lângă mine, urmărindu-mi fiecare mişcare. Nu am să te uit niciodată, cât voi trăi. Ai însemnat prea mult pentru mine. Şi totuşi te-am uitat. Nu găsesc nicio explicaţie pentru care s-a întâmplat un ca asta. Oare de ce? Ai plecat din mintea mea şi ai trântit uşa după tine, parcă te-aş fi supărat cu ceva. Nu-mi aduc aminte să fi făcut ceva rău, dacă ţi-am greşit cu ceva te rog frumos să mă scuzi, nu a fost cu intenţie şi categoric nu am vrut să te rănesc.
Te rog frumos să te întorci înapoi pentru că nu pot trăi fără tine, eşti pentru mine precum aerul pentru oameni şi polenul pentru albine. Nu pot fără tine, draga mea parolă. Fără tine viaţa e pustiu.
Noroc că opţiunea remember mi te readuce aminte că altfel aş fi fost pierdut.
Mă și miram eu să fie un post serios. Chiar căutam fraza în care zici că ai pierdut ceva, numai o dragoste feminină nu :D
Asta era si ideea postului sa-ti fuga mintea la o idee si apoi catre final sa dau io o perversa :)) )