România, ţara unde se fură de pe domeniul public

În dimineaţa asta, pe la 9:30, am zărit pe geam doi vecini de bloc care cărau un aparat de fitness furat din parcul din apropiere, era un scaun pentru exerciţii de picioare (ca şi în imaginea de alături). I-au mâncat în cur să-l fure şi pe ăla, ‘ra-ţ-ai dracu de simpatici. L-au dus în garajul unuia dintre ei şi l-au ascuns acolo, probabil că au nevoie să-l ducă la ţară să-şi facă ţăranii gimnastica de înviorare dimineaţa, altă explicaţie nu găsesc la ce ar putea să-l folosească, că nu-mi par ultimii săraci încât să-l ducă la fier vechi. Noi, la Cluj, pentru cititorii din alte părţi, avem parcuri unde sunt amplasate mai multe aparate de fitness numai bune de dat jos burta, pe care le poate folosi tot melteanul, gratis. Ei bine, ce s-au gândit unii cu mintea lor îngustă, ia să luăm noi un aparat din ăsta şi să-l ducem acasă.

Pe mine mă enervează fazele astea de mor. Nu pot să sufăr oamenii care simt nevoia să fure de pe domeniul public, să-şi însuşească ceva ce nu-i al lor, să fure ceva ce oricum va fi pus înapoi din banii mei, ai lor şi ai noştri. Aparatele alea de fitness din parcul din apropiere au stat bine mersi câţiva ani buni, fără ca cineva să se lege de ele, veneau pensionarii să-şi facă exerciţiile, veneau domnişoarele să facă gimnastică seara, toate bune şi frumoase.

Îmi pare tare rău că n-am apucat să-i filmez pe dragii mei vecini sau să le fac măcar o poză, două, aşa, să am dovezi, dar va trebui să mă credeţi pe cuvânt, că n-am de ce să inventez. Oricum, sunt sigur că nu va exista cineva care să se îndoiască de spusele mele, nu e prima dată când se fură diverse de pe domeniul public (de la flori, la gard de sârmă sau chestii de prin parcurile de copii). Pe principiul, nu se ştie când om avea nevoie de ele. Asta-i ţara în care trăim.