Astăzi, în timp ce mergeam spre casă în pauza de masă, am auzit fugitiv un dialog scurt între doi tineri, din care mi-a rămas în minte o singură replica pe care a zis-o unul dintre ei.
– „Aici sunt haine faine, da’ mi rușine să intru”, zise unul dintre băieți în momentul când au trecut prin fața unui second hand din cartierul Grigorescu.
Nu e prima dată când am auzit treaba asta, mai sunt oameni despre care am auzit ca ei nu intră într-un second hand de rușine să nu fie văzuți de cineva cunoscut, iar daca, din greseala, o fac si se intalnesc inauntru cu cineva, o baga pe aia cu, „stii, astept pe cineva, eu nu intru de regula aici”. Sunt foarte multi care gandesc in felul urmator: „ce o să zică lumea dacă mă vede acolo?” sau „oare ce o sa creada lumea”.
Eterna validare din partea celorlalti, o meteahna brevetata de bravul nostru popor. Ne pasa atat de mult de ce cred altii si ne zbatem din greu sa devenim placuti de catre altii incat uitam singurul lucru care conteaza: ce ne place noua cu adevarat. Sunt convins ca asa gandesc foarte multi, chiar daca evita sa o spuna. In sinea lor, ei se considera superiori celor care isi cumpara haine de la second hand. Ei isi permit sa isi cumpere numai de la mall, or ajuns de la niste rupti in cur niste oameni cu stare, oameni de comitet, care simt nevoia sa se lafaie in lux si sa ne arate si noua, saracilor, cat de bine o duc ei. Din punctul meu de vedere, astia sunt oameni inferiori, niste oameni mici cu mintea ingusta, niste figuranti si snobi care au trecut de la unt la margarina de-aia de calitate si scumpa, de la cel mai ieftin salam de vara la salam de sibiu si kaizer in fiecare zi, de la supa de cartofi la caviar sau somon la pranz. Da, salamul de Sibiu e scump si putini isi permit sa il aiba in frigider, asta e realitatea romaneasca si de asta l-am dat ca exemplu. Snobii gandesc in felul urmator. Cum sa merg sa cumpar de la piata ca toti saracii, daca ma vede cineva ce o sa zica? Cum sa-mi cumpar haine din Piata Marasti, da’ ce o sa zica lumea, ma duc la mall sa dau triplu pe ele, ca imi permit. Cum sa cumpar bere la PET, o sa zica lumea ca-s sarac! Si cum sa beau EU bere la PET, eu sunt un domn, beau numai Stella Artois sau Corona, ce dracu, am valoare! Cum sa mananc eu mici si sa beau bere la draft la un festival in aer liber, dar vai, ce o sa zica lumea daca ma vede acolo? Si exemplele pot continua. Ia mai mergeti voi undeva cu conceptia asta cretinoida. Incetati sa va mai pese despre ce zice lumea, ce crede vecinul, ce crede matusa, ce cred prietenii. Faceti ce va place, intrati unde va place, mancati ce va place, faceti-va cumparaturile de acolo de unde va place si de unde aveti posibilitatea. Iti place berea la PET, bea linistit, de ce ar trebui sa-ti pese ca un rupt in cur cu veleitati de snob te considera sarac sau inferior, lasa-l in plata domnului sa vorbeasca si sa creada ce vrea.
Ai vazut o haina faina care iti place intr-un second hand, intra si daca ti-e buna, ia-o! Nu mai sta pe ganduri. E atat de simplu. Nu inteleg de ce te doare pe tine capul ce o sa zica nustiucine despre tine daca te vede intr-un second hand. Si eu intru in second hand-uri din cand in cand si efectiv ma doare-n cot ce crede X si Y daca ma vede. M-am intalnit cu diversi prin second hand-uri sau in Piata Marasti cand imi cautam o pereche de pantofi, ne-am salutat cordial si mi-am vazut de drum. Ma doare fix in cot ce a crezut despre mine.
