Ieri, în timp ce eram cu treabă pe strada Iuliu Maniu din Cluj-Napoca, pour le connoisseur, strada în oglindă, am găsit sceneta de mai jos de la „Prinderea lui Horia-Cloșca” realizată din metal și prinsă de un perete.
Mi s-a părut foarte faină, motiv pentru care i-am tras și o fotografie, să o am pentru posteritate. Da, era realizată din metal, în caz că poate vă gândiți că e din piatră. Și după ce am făcut poza cu telefonul, o tanti octogenară de etnie maghiară a ieșit în poartă și m-a luat la întrebări, cu un ton ușor amenințător, eu fiind într-o curte, că acolo era sediul companiei unde aveam treabă.
– Ce faceți aici?
– Am făcut o poză la lucrarea asta frumoasă…
– Da’ nu cred că aveți voie să faceți poze…
– Păi de ce, zic eu, e doar o poză, nu am nevoie de ea acasă.
Am făcut fotografia și am intrat unde aveam treabă, lăsându-o pe tanti să vocifereze niște lucruri pe care nu le-am înțeles.
Serios, am făcut doar o poză, nu e ca și cum aș fi încercat să o ciordesc de pe perete. Dacă încercam, era altceva, dar nu am făcut-o. Când vor învăța unii să nu mai fie atât de paranoici și să vadă amenințări la tot pasul.
