• Clujul meu,  Însemnări

    Iar am ratat o cariera in modeling…

    Saptamana trecuta, intr-o zi cu soare, ma dau jos din trizăci (30), cunoscut si ca expressul de Grigorescu, in statie pe Memorandumului (Memo, pe scurt). Ma grabesc undeva, nu mai retin unde. Trec printre pietoni cum trece Messi printre fotbalisti, ca printre jaloane, si la un moment dat ma opreste o blonda sa ma chestioneze ceva. Dupa fizicul ei mi-am dat seama ca-i de la ceva agentie de modeling. Iar daca n-ar fi avut un decolteu impresionant jur ca as fi trecut mai departe. – Scuza-ma, ai doua minute ca sa-ti explic ceva? – Hmm, da.. despre ce e vorba!, zic eu prefacandu-ma ca nu stiu despre ce e vorba.…

  • Însemnări

    La bazin

    Ma asez pe prosop pentru a-mi trage sufletul dupa cateva ture extenuante de bazin. Imi deschid o bere rece si imi aduc aminte ca imi luasem si un pachet de biscuiti Biskrem, probabil cei mai buni biscuiti din lume. Deschid pachetul si incep sa savurez cu patos fiecare bucatica. Imi ploua in gura numai cand ma gandesc la un pachet de Biskrem. Si, in timp ce sedeam eu in bataia soarelui, se apropie de mine o domnisorica satena, cu un decolteu impresionant, genul care ar face invidioasa orice diva de Dorobanti. Apoi, cu o voce suava, incepe sa intre in vorba cu mine: – Scuza-ma ca te deranjez… – Nu…

  • Clujul meu

    De vorbă cu un fost angajat în legiunea străină

    Era o zi obişnuită de duminică, la amiază, în municipiul Cluj-Napoca. Ora – puţin trecut de ora 14. Mă aflam în staţia de autobuz din Piaţa Mărăşti şi aşteptam să-mi vină caleaşca care să mă ducă acasă. Un vânt rece şi pătrunzător mă chinuie. Fulguie uşor spre tot mai tare. Aparatul electronic din staţie îmi arată că mai sunt 10 minute până-mi soseşte caleaşca. Sper să nu îngheţ de tot. Încep să fac ture prin staţie ca să mă încălzesc. Mă opresc şi îmi pun gluga de la geacă pe cap ca să-mi protejez urechile, care aplaudă în bătaia vântului. Nebunie de vreme la început de aprilie. În timp ce…

  • Însemnări

    Telefonul de la miezul nopţii

    Foarte rar mi se întâmplă să rămân surprins de ceva, dar azi noapte mi s-a întâmplat una din acele chestii care m-a lăsat puţin cu gura căscată, metaforic vorbind. Am terminat o postare de scris pe blog, am trimis şi ultimul mail pe care îl mai aveam de trimis pe ziua respectivă şi mă pregăteam să închid laptop-ul şi să pun capul pe pernă, când, parcă de nicăieri, sună telefonul. Mă uit la ceas – 12:30. Cine o fi la ora asta destul de târzie? Mă uit la ecranul telefonului – număr necunoscut. Stau puţin pe gânduri, să răspund, să nu răspund, să răspund, să nu răspund! Telefonul sună în…

  • Însemnări

    O dată în viaţă…

    îţi iese chinta royală la poker trăieşti cu adevărat primul sărut cu o fată prinzi un fulger cu camera, nefiind profesionist în ale fotografiei găseşti mai mult de 10 lei pe jos te îndrăgosteşti cu adevărat O dată şi numai o dată în viaţă îţi ţi se întâmplă astea. Poate cineva să mă contrazică?