• Blogosfera

    M-am săturat de scandaluri în online

    Sunt realmente scârbit de toate scandalurile din blogosferă și din online-ul românesc, în ultimii ani s-a dat la gioale fest, toată lumea a avut și are ceva de împărțit cu cineva, fiecare are interesele lui care nu se pupă cu interesele celorlalți și din cauza asta ies mici certuri și polemici 2.0 obositoare. Motiv pentru care anunț public că începând de astăzi, 18 august 2015, vreau să mă feresc de orice fel de scandal și voi încerca să stau departe de orice fel de gâlceavă 2.0, în sensul că nu vreau să intervin în niciun fel de scandal și nu vreau să mai iau apărarea nimănui. Nu voi mai intra…

  • Însemnări

    Ce mă relaxează…

    Dacă ar fi să fac un clasament al activităților care mă relaxează și mă binedispun cel mai tare vara, cred că aș putea pune pe primul loc statul pe o bancă în Parcul Central, cu trei covrigi cu cașcaval (neapărat cu cașcaval, sunt preferații mei) luați de la covrigăria de pe str. Barițiu, cu o doză de Sprite alături și cu un ziar în mână, de preferabil Gazeta Sporturilor sau ceva pe bază de business/afaceri. Și fac apel la toți proprietarii de covrigării din Cluj. Oameni buni, faceți un bine și aduceți covrigi cu cașcaval la toate locațiile, pe Barițiu e singura covrigărie unde îi găsesc și mă enervează asta!…

  • Clujul meu

    Cat de bine va cunoasteti orasul?

    Nu-mi place sa ma plictisesc, nu-mi place sa nu fac nimic, detest din tot sufletul ideea de plictiseala. Sunt genul de om activ care vrea mereu sa faca ceva, sa nu stea in loc si sa vegeteze in pat sau sa leneveasca. Cum sa te plictisesti intr-un oras ca si Clujul, unde in fiecare zi este ceva de facut, un eveniment fain la care sa mergi, locatii superbe pe care sa le colinzi, mai un film la Cinema Florin Piersic sau Victoria, mai o plimbare prin cele doua mall-uri ale orasului, mai o tura prin Piata Marasti (personal, intotdeauna am sa compar Piata Marasti cu celebrele bazare turcesti din Istanbul…

  • Fără categorie

    Când toate o iau razna

    Totu-i straniu, nimic nu mai e cum era, nu mai ai linişte nici în casă, mereu se găseşte cineva să-ţi împărtăşească ceva, are nevoie de ajutor sau vrea pur şi simplu să vorbească cu tine. De ce oare? Pentru că aşa e firea umană, nu are limite. Te trezeşti dimineaţa devreme dornic să faci ceva bun, gândurile tale îţi sunt brusc întrerupte de telefonul care strigă în continuu, e un prieten care are nevoie de ajutor. Tu ca om de treabă ce eşti dai fuguţa să-l ajuţi, după asta, pe când credeai că ai şi tu puţină linişte la uşă bate cineva, e vecinul de deasupra căruia i s-a spart…