Mă confrunt cu o problemă de blogger cu care sunt convins că s-au întâlnit toţi cei care poartă cu mândrie eticheta de bloggeri în viaţa lor 2.0. Şi anume, motivaţia de a scrie si lipsa ei. Să mă explic. Caz concret. Mie îmi vin subiecte de blog şi inspiraţia fix atunci când nu sunt în faţa laptopului sau a unui calculator. Subiecte bune, idei mişto de scris, altfel spus, am o poftă nebună de aşternut gânduri pe blog fix atunci când n-am instrumentul de scris în faţă, recte când sunt la o bere sau o cafea în oraş, sau la cumpărături, sau oriunde altundeva unde de regulă nu duc laptopul…
-
-
Când bloggerul îşi iese din formă…
Uf, ce greu e să intri în dashboard după atâtea zile de pauză. S-a şi aşternut praful de când n-am mai verificat blogul ăsta. Vroiam demult să scriu, dar am tot amânat, am tot amânat, am tot amânat, m-am luat cu altele şi am uitat. Ia uite că astăzi, duminică seara, am reuşit să găsesc cheful şi motivaţia necesară să vin cu o postare care sper să mă descătuşeze din amorţeală şi să-mi dau drumul din nou cu 2-3 articole pe zi. Motivul inactivităţii mele lungi este că am început să lucrez de pe la mijlocul lunii iulie într-un proiect mult mai amplu faţă de ce am lucrat până acum…
-
Ce te motivează în viaţă…
Sunt tare curios ce îi motivează pe unii în viaţă să facă anumite lucruri. De pildă, eu tot zic de trei luni că mă duc la sală, la bazin şi încă nu am ajuns pe acolo, mai din lipsă de timp, mai din lipsă de chef. Aveam plănuit să fac tot felul de lucruri, să vizitez una alta, dar n-am găsit niciodată motivaţia necesară să mă apuc de ele. Până la urmă tot reuşesc să fac ce am de făcut, dar atunci când deadline-ul îmi zâmbeşte de după colţ, în caz că există unul. Io funcţionez pe principiul, „dacă nu am un deadline, este vreme…”. Pe unii poate îi motivează…