De ceva timp mă tot întreb de ce devin unii oameni depedenți de jocuri de noroc, în speță de jocuri cazino, păcănele, jocuri mecanice, genul acelea de jocuri în care bagi o sumă de bani într-un agregat controlat electronic și încerc să găsesc o explicație cât se poate de logică referitor la acest lucru. Iar una dintre explicațiile la care mă gândesc este că mirajul câștigurilor și banilor obținuți fără prea mult efort le ia multora mințile și îi transformă în niște roboței incapabili să judece singuri. De aici începe și dependența unora pentru jocurile de noroc, depedență care poate deveni, în timp, un viciu nociv și un adevărat coșmar…
-
-
Poliţia în acţiune, mereu la datorie
Pentru că şi poliţiştii au nevoie de hrană şi pentru că siguranţa şi ordinea publică nu se poate asigura pe stomacul gol. O shaormă cu de toate sau un şniţel de pui n-o îngrăşat pe nimeni. Cred că dacă poliţiştii americani sunt cu gogoşile, în mod sigur ai noştri îs cu shaormele. Foto surprinsă săptămâna trecută, duminică. La mine în Grigorescu, pă strada Ciortea, s-a deschis recent un nou lăcaş dedicat cultului păcănelelor, iar astăzi am surprins o maşină de poliţie parcată în faţă. Nu vreau să insinuez nimic cum că, vezi Doamne, ar juca acolo, poate or fi fost în recunoaştere sau asigurau ordinea publică acolo. Bine, adevărul e…
-
Pacanele
De fiecare dată când intru într-o agenţie de pariuri (Stanleybet sau PariLoto, depinde de caz) mereu este cineva la aparate. Sunt doar două aparate în fiecare agenţie în care mai intru, dar mereu cineva e călare pe ele. Şi nu pot să-i înţeleg pe oamenii ăştia care joacă din greu la aparate, mai ales când se află la butoane în faţa celui mai cretin joc posibil – cel cu fructele. Mario e legendă, da’ jocul ăsta cu fructele e de-a dreptul sinistru. Io cred că e făcut pentru din ăştia reduşi mintal, care nu ştiu decât atâta, să apese pe un buton. Bine zice un preten despre păcănelele astea: nu…