Nu sunt genul de om sentimental și nici nu prea obișnuiesc să abordez subiecte personale pe acest blog pentru că țin foarte mult la viața mea privată, dar fac o excepție acum la început de an pentru că vreau să scriu câteva rânduri despre cel mai mare regret al vieții mele. Nu regret foarte multe lucruri din viața tumultuoasă și extrem de palpitantă pe care am avut-o, dar am un regret mare, uriaș de-a dreptul pentru sufletul meu, acela că nu m-am ținut de fotbal. Sau, altfel spus, că nu mi-am dorit mai mult să mă țin de fotbal și să devin un fotbalist profesionist și important așa ca tata,…
-
-
La mulți ani, Tata!
Astăzi, 28 februarie, ai fi împlinit vârsta de 63 ani, iar dacă ai fi renunțat la alcool atunci când trebuia în ziua de azi erai lângă noi. Dar nu ai făcut-o, ți-a plăcut să bei și ai continuat să o faci, așa că te-ai dus în groapă în ’95, când eu aveam 6 anișori, o vârstă la care nu înțelegeam multe. Acum însă, la 28 ani, înțeleg totul, am trecut prin multe, m-am maturizat, muncesc enorm în fiecare zi și încerc să îmi fac o viață mai bună. Știu că atunci ai fost un prost și un bou că nu te-ai oprit la timp, dar nu mai am ce să…
-
Am ales cartea, nu mingea de fotbal
De ce nu m-am facut oare fotbalist? Sa-mi zica lumea pe strada, tovarasii, prietenii, vecinii, uite-l ma pe Manu, ce stie cu mingea, la fel ca tacsu. I-o trebuit sa aleaga cartea, in loc de mingea de fotbal. Acuma era si el om, fotbalist mare, pe la cine stie ce echipa din Bucale, se bateau toate echipele mari pe semnatura lui, toate fetele erau in limba dupa el, interviuri si declaratii prin presa, si alte alea, dar lui i-o trebuit carte, si educatie, si scoala. Are talent baiatu’, stie cu mingea, poate fi oricand si el printul din Stefan cel Mare. Taica-mio a fost fotbalist, nu foarte mare, dar reprezinta…
