Trăind printre demoni 2, un film de trecut pe listă

Am fost marți seară la Cinema City în Polus să văd mult aşteptatul film The Conjuring 2, sau în traducere românească Trăind printre demoni 2, și trebuie să iscălesc câteva chestiuni post-film.

Ca un adevărat consumator şi pasionat de filme de groază, nu pot să zic că m-a dat foarte tare pe spate acest film şi nici nu m-a impresionat atat mult încât să zic, . Nu, e un film horror banal spre bunicel şi atât, plin de clişee tipice unui film horror, gen: o mamă părăsita de șot și rămasă cu patru copii se mută într-o casă bântuită, acolo unde unul dintre copii ajunge să fie posedat de un demon, făcându-le viaţa un calvar. După care intră în scenă o echipă profesionistă de demonologi şi vânători de spirite, care rezolvă problema şi trimite demonul cel rău înapoi în Iad. De atâtea ori am mai văzut şablonul acesta încât efectiv m-am plictisit de el. Sablon tipic al filmelor horror, nimic surprinzator. Casă bântuită – demon rău – spirite – exorcizare – scăpat de demon rău – happy end – toată lumea e fericita.

Acțiunea filmului are loc în anul 1977 si spune povestea unei mame singure care se mută alături de cei patru copii, două fetiţe şi doi băieţi, într-o casă bântuită din Enfield, Anglia, bântuită de spiritul unui bătrân de 70 de ani care a murit în acea casă și care ajunge să terorizeze familia, în special pe una dintre fetiţe. Numai ca spiritul bătrânului e de fapt un simplu pion, fiind controlat de un demon malefic. Long story short, cazul ajunge pe prima pagină a ziarelor din Anglia, televiziuni, super-mediatizat, colegii fetiței posedate de acel demon ajung să se teamă de ea, iar într-un final acest caz ajunge și pe masa Bisericii, care din lipsa de dovezi concrete nu poate interveni şi astfel îi trimite in Anglia pe soţii Ed şi Lorraine Warren, celebrii investigatori paranormali americani care au rezolvat sute de astfel de cazuri. Ideea filmului este inspirată dintr-un caz real al soților Warren, iar la final aflăm că de fapt ca acesta din Enfield a fost cel mai dificil de rezolvat pentru cei do dintre toate cazurile avute.

Decorul filmului este impresionant, așa cum trebuie să fie, efectele speciale si sonorizarea sunt dementiale, practic ele fac tot filmul. Nimic de reprosat la acest capitol.

Și trebuie să recunosc că au fost două momente de groază care m-au făcut să tresar din scaun, ceea ce înseamnă că filmul merită văzut și e un horror bun. Am urmărit multe filme de groază la viața mea și greu mă mai surprinde unul, iar dacă unul mă face să tresar din scaun și mă sperie, chiar și o dată sau de două ori, înseamnă că e cu adevărat bun și merită urmărit.

Mi-e tare greu să fac o comparație între primul Trăind printre demoni și al doilea, dar la prima vedere primul mi-a placut mai mult.

În orice caz, nu e un film de văzut dacă sunteți slabi de inimă sau aveți probleme cardiace.

Și pentru că un trailer face cât 1000 de caractere, aruncați un ochi peste secvența oficială de mai jos.