Astăzi este o zi mare pentru marea familie a Universității Cluj, peste câteva ore echipa va juca, pe Arena Națională, finala Cupei României împotriva campioanei în exercițiu, FCSB, finală în care „șepcile roșii” au ajuns după 50 de ani de la câștigarea trofeului în 1965.
Ne așteaptă un meci dificil, un meci în care, pe hârtie, bucureștenii pornesc din postura de favoriți, n-avem cum să negăm asta, dar jucătorii trebuie să lupte până la capăt să apere onoarea acestui club de tradiție, aflat într-o situație delicată din punct de vedere financiar. Pentru ei, cei care îmbracă diseară tricoul sfânt al Universității, e cea mai bună modalitate de a intra în istoria acestei echipe, deci cu atât mai mult trebuie să mănânce pământul în seara asta pe Arena Națională și să joace, cum se zice, „pe viață și pe moarte”. Și mai ales să joace pentru fanii aceștia frumoși care au făcut deplasarea în numărul foarte mare astăzi la București, cu trenul, cu mașinile personale sau cu avionul. Capitala a fost luată cu asalt astăzi de peste 2000 de clujeni și nu cred că există vreun alt club în România care să aibă asemenea suporteri devotați care să bată vreo 700 de kilometri, pe banii lor, pentru a-și încuraja favoriții în cel mai important meci. Refuz să cred asta. Nici măcar FCSB, Steaua, (încă) cea mai titrată echipă din România, pare că a fost părăsită de fani. Pentru noi, e un meci pentru istorie. Un meci pentru eternitate. Un meci care trebuie trăit la intensitate maximă, oriunde ne-am afla, noi, cei pentru care „U” înseamnă mai mult decât o echipă.
În această seară, băieții lui Adi Falub trebuie să lupte pentru ei și pentru aceste culori, alb și negru, pentru acest Simbol, care nu va muri niciodată, indiferent cât de mult încearcă unii să-i cânte prohodul.
Jucătorii vin și pleacă, antrenorii vin și pleacă, investitorii vin și pleacă, sponsorii vin și pleacă, dar fanii rămân mereu lângă echipă, generație după generație, ani după ani. La fel va fi și acum, când clubul trece printr-o situație dificilă peste care sunt sigur că va trece. Jucăm în „B”, jucăm în „C”, jucăm chiar și la județeană dacă e nevoie, dar nu murim.
La juma’ de secol după, să punem iar șapca pe cupă. Băieți, țineți capul sus ca-n ’65!
Haide „U”