Ce urmează pentru mine după 10 ani de blogging?

2017 pentru mine va fi un an special, unul în care am onoarea să împlinesc un deceniu de blogging pe WordPress. 10 ani de activitate în această frumoasă „meserie” pe care am început-o, timid, pe 15 octombrie 2007. Da, atunci a fost ziua în care am scris prima postare pe un blog. Au fost 10 ani cu adevărat nebuni de frumoși, cu succese și cu eșecuri, cu suișuri și coborâșuri, cu multe schimbări, cu bucurii și tristeți și cu multe greșeli din care am învățat enorm. Au fost 10 ani în care am legat multe prietenii, mi-am creat multe antipatii și simpatii din partea unora și altora, am colaborat cu multe persoane, am exprimat multe opinii despre viața cotidiană, am dezbătut aici multe subiecte, mi-am expus viața personală cititorilor care m-au urmărit și mă urmăresc în continuare, cărora le sincer mulțumesc pentru asta, dar cel mai important lucru este că am evoluat și m-am maturizat foarte mult, nu datorită blogging-ului în totalitate, asta cred că a venit o dată cu vârsta, dar cred că a avut și această activitate 2.0 în care m-am implicat cu toată ființa mea un cuvânt de spus în acest proces de maturizare.

O întrebare pe care mi-am pus-o și eu la început de an este ce urmează după 10 ani de blogging?

Evident, mai mult blogging. Vreau să dedic mai multe articole orașului meu natal și unde îmi duc traiul de zi cu zi, Cluj-Napoca, căci în ultimii ani l-am cam neglijat și am scris foarte puțin despre el, dedicându-mi timpul mai mult unor subiecte mainstream de interes național, uitând că se întâmplă multe lucruri frumoase aici mai aproape de mine. Sunt multe lucruri de scris despre Cluj, multe probleme de semnalat și dezbătut.

Nu voi agăța încă haina de blogger în cui, ci voi continua să mă dezvolt și mai mult pe partea de online, să construiesc o comunitate uriașă pe blog și să adun aici oameni care să și contribuie cu câte un comentariu, nu doar să citească. Asta e provocare mare pentru mine și cred că pentru orice blogger din lume, dar sper să reușesc să o realizez. În România nu prea există încă o cultură a blogging-ului, oamenii nu înțeleg prea multe despre acest fenomen, dar sper că acest lucru să se schimbe.

Probabil voi marca acest un deceniu de blogging cu o carte publicată despre această pasiune a mea. Zic probabil fiindcă nu am început-o încă, dar am în cap o schiță după care vreau să mă ghidez. Sper să o scot anul acesta, prin octombrie cam așa. Voi avea mult de muncă la ea, căci în 10 ani de blogging s-au întâmplat multe, am adunat multe idei și am învățat foarte mult, dar nu vreau să fie o carte simplă despre blogging, vreau să conțină informații și sfaturi utile pentru tânăra generație de bloggeri care vine din urmă. Vreau să fie un almanah al bloggerului începător. E o altă provocare colosală pentru mine.

Frumusețea blogging-ului este libertatea pe care ți-o oferă pentru a-ți exprima un punct de vedere, iar blogul este platforma ideală de a comunica unui public mai mare mesajele, ideile și opiniile tale.

Personal, pe mine blogging-ul m-a ajutat să îmi dezvolt scriitura și să îmi exersez condeiul 2.0. Sunt conștient că în anii mei de început în această activitate nu am scris prea bine, făceam dezacorduri la greu, nu aveam foarte mare experiență, nu știam să empatizez cu publicul, așezam cuvintele haotic și nu știam să mă joc cu vorbele pe hârtia virtuală. Și acum când îmi recitesc articolele de prin 2008-2009 mă îngrozesc de felul cum scriam și îmi vine să le șterg, dar nu o s-o fac niciodată. Așa că mă văd nevoit să spun tare și răspicat că nu mi-e rușine deloc de felul cum am scris la început. De ce mi-ar rușine totuși? Recunosc, scriam execrabil, nu așezam virgulele unde trebuie (poate că nici acum nu reușesc să fac asta 100% perfect, dar măcar am evoluat un pic), poate că nici acum nu scriu 100% perfect, dar greșelile fac parte din dezvoltarea mea ca blogger și trebuie să mi le asum. Oricine trebuie să își asume greșelile dacă vrea să evolueze.

Închei această prostare prin a mulțumi foarte frumos celor care mă citesc și au rămas aproape de mine în acești ani. Mă înclin în fața voastră și îmi scot pălăria în semn de respect. Vă doresc multă sănătate în acest an și putere de muncă.