Vânătoarea trebuie interzisă prin lege!

Trăim într-o societate românească bolnavă și mizerabilă, iar printre noi au ajuns să trăiască, din nefericire, niște ființe sinistre care au o pasiune comună extrem de nocivă, aceea de a masacra animale și a folosi cadavrele lor pe post de trofee. Oameni bolnavi și fără creier, asta e descrierea care îmi vine prima dată în minte când mă gândesc la vânători.

Da, sunt împotriva vânătorii. Sunt anti-vânătoare și nu pot să înțeleg cum de există oameni care văd în uciderea unui animal o formă de divertisment?! Nu pot să înțeleg cum poate cineva să omoare un animal. Câte zile oi mai avea de trăit în această lume voi susține mereu că vânătoarea ca formă bolnavă de divertisment trebuie interzisă prin lege, iar cei care o practică să facă câțiva ani de pușcărie în condiții grele. Cum îți permiți tu, nimicule de vânător, să iei viața unui animal protejat de lege? Cine ești tu, bă, inutilule, să te apuci să împuști animale lipsite de apărare? Cum poți să mai dai ochii cu copilul tău, bă, bolnavule, după ce te întorci de la o sesiune de vânătoare cu prietenii tăi la fel de bolnavi ca tine mirosind a hoit de animal?

Chiar, sunt tare curios de o chestie, oare un tată care practică vânătoarea îi zice vreodată copilului său mic adevărul despre cu ce se ocupă el în timpul liber și ce pasiune are? Sau cu ce s-a ocupat, în caz că a renunțat?

Tare-s curios cum ar arăta scena asta utopică, cu un părinte întors de la vânătoare și confruntat de copilul său.

– Tati, să știi că astăzi am omorât cu sânge rece un ursuleț mic și o căprioară…
– Da’ ce ți-a făcut tati…?

Răspundeți la asta. Să vă văd cum îi explicați pruncului vostru cum ați masacrat un animal din plăcere și de distracție. Bolnavilor!

Se spune că părinții trebuie să le fie copiilor mentori și modele demne de urmat, de la care trebuie să pornească în viață cu un bagaj de cunoștințe care să îi pregătească pentru realitatea dură. Ei bine, un ins care practică vânătoarea e cel mai prost model pentru odrasla lui, de la care învață că a ucide cu sânge rece și a lua viața unui animal este un mod de distracție și va crește cu această idee în cap. Bună lecție de viață, ce să mai zici…. Din punctul meu de vedere, cei care practică vânătoarea sunt cel mai prost exemplu pentru copiii lor.

Indivizii care practică această formă de divertisment mizerabilă trebuie amendați drastic, ținuți puțin la răcoare într-o pușcărie alături de criminali și apoi puși să facă muncă în folosul comunității. E nevoie de o lege mult mai aspră pentru combaterea vânătorii și de oameni curajoși care să o pună în aplicare, pentru că la ora actuală nu există cine să lupte cu legea în mână. Polițiștii sunt niște fricoși și niște șpăgari notorii, nu toți evident, o bună parte din ei, care de multe ori sunt mână în mână cu vânătorii și își iau și ei partea din „trofeu”. Se știe că vânătorii sunt de regulă oameni cu bani, influenți, care au relații și au impresia că totul li se cuvine și încearcă să rezolve lucrurile prin intimidare și amenințări, dar haideți să nu ne mai fie frică de ei și de intimidările lor penibile.

Mai avem câteva animale protejate și pe alea trebuie să le omoare niște reduși mintal. Pentru că România…

PS: Astăzi comunitatea vânătorilor s-a unit împotriva celor de la WWF-România și au încercat să scadă rating-ul paginii de facebook, dar românii de bine s-au unit și ei împotriva acestei acțiuni a vânătorilor și au contraatacat cu un val de susținere online prin recenzii pozitive, aprecieri și evaluări de „5 stele”.

Apropo de cazul ursulețului ucis de la Sibiu. În alte țări civilizate se fac eforturi uriașe și se alocă resurse importante financiare pentru protejarea și îngrijirea animalelor sălbatice. La noi, neștiind cum să gestionăm situația de incompetenți ce suntem și când instituțiile sunt conduse de relicve comuniste și politruci penibili, alegem calea cea mai ușoară, le dăm plumb și îi punem la pământ. Asta e diferența dintre o țară de lumea a treia ca România și una civilizată.