In dimineata asta, am invins aerul rece de afara si am facut o escala pana in centru pentru a rezolva niste treburi. Si cum stateam eu si asteptam pe cineva in fata magazinului Oncos, langa mine, un rroman si-a insirat taraba direct in strada. Taraba, putin spus, o masa pe care a expus mai multe obiecte spre vanzare. Nici nu au trecut 10 min de cand s-a instalat, ca in jurul mesei s-a si format o coada de 1 metru, toata lumea gura casca, se uita la mosuleti, ghirlande, clopotei, beculete, ceasuri de mana, breloace, etc. Parca se dadea ceva pe gratis. Am dat si eu o geana pe masa sa vad la ce naiba se uita oamenii astia, si cand ma uit mai bine, nu erau pe gratis, dar nici departe nu am fost, multe lucruri mici, dar ieftine. Foarte ieftine, un ceas de mana era in jur de 15 ron, breloace, brichete cu 3 ron, beculete de pom cu 10 ron.
Dupa asta, am ajuns la concluzia, ca romanul nu prea se avanta la cadouri de milioane, cand vine vorba de ce sa puna sub brad in ajunul Craciunului, el e inventiv si va gasi intotdeauna cadourile perfecte pentru fiecare. Nu-ti trebuie multi bani ca sa faci o bucurie cuiva drag, orice mica atentie va fi intotdeauna bineprimita. Fie ca e vorba si de un clopotel micut, gestul conteaza. La fiecare colt de strada gasesti cate un vanzator din asta ambulant, care isi vinde marfa foarte ieftin si toata lumea iese in castig. Oamenii nu dau o groaza de bani pe cadouri, iar comerciantul se alege cu banul, cate putin de la fiecare, dar se aduna.