De câteva nopți la rând am același vis, un vis care se tot repetă și se repetă la nesfârșit, în care se face că locuiesc într-o casă micuță, cochetă, cu două-trei camere, cu o grădinuță cu multe flori, o piscină, loc pentru grătar, câțiva nuci și cireși bătrâni la umbra căruia lucrez eu cu laptopul în față și o bere rece alături – casa mea – my dream house, vorba americanului
Nu, nu vreau o casă la țară, nu vreau să fiu izolat de civilizație și de lumea modernă, vreau la oraș, dar să fie într-o zonă liniștită, într-un cartier liniștit. Și nu vreau neapărat o vilă cu țâșpe etaje, nu vreau lux, vreau o căsuță mică pe care să o amenajez cum vrea mușchiul meu, cu 2-3 camere, o bucătărie, o baie și o grădină – neapărat să aibă o grădină mare unde să îmi plantez eu flori și câteva legume.
Asta e imaginea la care visez și voi munci din greu ca să reușesc să îmi văd visul cu ochii și să strâng îndeajuns de mulți bani ca să pot începe să îmi caut căsuța mea. Repet, nu vreau o vilă, vreau o căsuță mică și cochetă, unde să pot face un grătar în curtea mea, eventual să îmi fac și o mică piscinuță în care să mă bălăcesc în voie și să îmi privesc de pe verandă florile și legumele pe care le voi crește cu multă dragoste. Mi-ar plăcea ceva în stilul caselor din America, pe care le vedem prin filme. De vis.
Efectiv m-am săturat până peste cap de viața la bloc, 27 de ani mi-a ajuns să locuiesc într-o cutie de chibrituri denumită simbolic bloc, vreau o schimbare.
E frumos să visezi, nu-i așa?
foto © pixgood.com
Visarea este primul și cel mai important pas în a face ceva palpabil. Neavând o viziune și o direcție, nu știm către ce ne îndreptăm.
De exemplu, ne dorim o casa sigură, dar nu facem nimic casă să fie așa, adică să ne luăm câteva măsuri de siguranță: instalăm detector de gaz, montam întrerupatoare cu touch rezistente la foc, amplasăm un detector de fum ș.a.m.d.
Paza bună trece primejdia rea, iar visul odată construit îl întreținem. Corect?