Personal, detest sa vorbesc la telefon intr-un mijloc de transport in comun, iar cand se intampla sa primesc un apel dau ocupat, apoi trimit mesaj si sun eu cand cobor, de regula peste cateva minute, caci suntem la Cluj, unde nu faci mult din punctul X in punctul Y cu busul.
Ca si calator sadea fara masina si fara permis de conducere ce mi-s, nu trece o zi fara sa nu dau peste cate un ins care sa ma oboseasca cu conversatia lui telefonica in cele cateva minute pe care le petrecem pe traseu, mai ales atunci cand imi uit (oh, the horror!) castile acasa. Am asistat la zeci, poate sute de astfel de conversatii ale unora, am auzit de toate, de la probleme de cuplu, la ce sa iau de la piata, la chestiuni legate de sistemul de sanatate romanesc, la educatie, la evolutia Romaniei la EURO 2016 sau la situatia economico-politico actuala. La naiba, am fost martor chiar la o conversatie a unui nene care ii povestea interlocutorului de la celalalt capat al firului cum il apreciaza el pe Moise Guran si ce om destept e si cum l-ar vedea primarul Bucurestiului in locul „proastei de Firea”. Atatea povesti am ascultat ca pot umple lejer paginile unui roman. Mersul cu autobuzul poate fi uneori palpitant.
Nu am nimic de ascuns cand vorbesc la telefon, nu am niciun secret fata de nimeni, dar pur si simplu nu imi place sa auda toata lumea ce vorbesc eu intr-o conversatie privata. Pentru ca, in fond si la urma urmei, o conversatie telefonica ramane totusi privata si nu e ok sa auda toata lumea ce vorbesc eu. Poate am niste treburi importante de comunicat cuiva pe care nu vreau sa le afle si altii. Poate ca unele lucruri trebuie sa ramana intre mine si interlocutorul de la celalalt capat al firului sau pentru ca nu se stie cine asculta ce vorbesc eu. Si, in plus, a vorbi la telefon in autobuz mi se pare o lipsa totala de respect pentru restul calatorilor, care nu sunt obligati sa imi asculte mie povestile si necazurile, mai ales ca unii poate s-or fi intorcand obositi de la munca si numai sa asculte problemele altora in drum spre casa nu au chef. A vorbi la telefon intr-un autobuz duce automat la invadarea intimitatii personale si asta poate fi inconfortabil pentru unii dintre noi.
Eu unul ma simt deranjat cand am pe cineva langa mine sau aproape de mine in autobuz vorbind la telefon cu voce tare, mai ales daca o duduie careia nu-i mai tace gura si are un debit verbal obositor, gen taca-taca-taca-taca, ca in general cele care te obosesc cel mai tare in autobuz vorbind la telefon sunt, evident, femeile, mai ales cele in etate.
Probabil ca va intrebati, „bine, bine, dar de ce nu ignori si te gandesti la ale tale”. Normal ca incerci sa te gandesti la ale tale, dar inevitabil tot mai auzi franturi dintr-o conversatie si asta poate fi deranjant si obositor uneori, mai ales daca discutia pare ca nu se mai termina niciodata.
De asta castile, muzica si FM-ul pe telefon sunt trei dintre cele mai bune inventii ale omenirii in secolul 21. Pentru ca te salveaza de la astfel de momente cand trebuie sa asculti, si de vrei, si de nu vrei, o conversatie telefonica a unuia sau uneia.
Spuneti NU vorbitului la telefon in mijloacele de transport in comun! :))
LATER EDIT: Vin cu o completare la aceasta postare. Eu nu sunt impotriva vorbitului la telefon in mijloacele de transport in comun, sa nu se inteleaga gresit, doar ca sunt impotriva vorbitului la volum ridicat de sa auda intreg autobuzul/tramvaiul/metroul. Se poate vorbi si normal sau civilizat, fara sa stie tot poporul ce discutii ai tu cu interlocutorul tau. E o chestie de respect si de bun simtt totusi pentru cei din jur.
Leave a Reply