Dacă tot e anul video în România și toată lumea o arde pe Youtube, vreau să declar acum odată pentru totdeauna motivele mele pentru care nu voi penetra acest mediu de comunicare vizual. Mulți m-au întrebat și mă întreabă în continuare la bere de ce nu intru și eu pe video, de ce nu mă apuc să fac caterincă pă iutub, de ce nu mă apuc de vlogging, de ce nu vreau să fac bani din Youtube ca Nelson Mondialu și alții.
Și le răspund tuturor la fel: pentru că nu e mediul meu, pentru că nu mă pricep, eu sunt om de conținut mai old-school, eu scriu din 2007, asta fac, la asta mă descurc cel mai bine și îmi cunosc limitele, iar video-ul nu e punctul meu forte. Nu mă simt confortabil în fața camerei, nu sunt obișnuit, nu mă interesează și pentru mine a face chestia asta înseamnă pierdere de timp și de bani.
Un alt motiv pentru care nu vreau să intru pe zona de vlogging e și pentru că piața e deja suprasaturată, sunt prea mulți care fac chestia asta, nu cred că m-aș putea diferenția cu ceva și nu aș avea cu ce să vin nou în fenomen. Toată lumea face vlogging, toată lumea se filmează peste tot, mie mi-e bine așa cum sunt, scriind lucruri.
Eu am crescut în online ca blogger, de 13 ani sunt creator de conținut și scriu chestii, m-am perfecționat pe acest segment, am învățat lucrurile astea și a mă apuca de video înseamnă a ieși din zona mea de confort, ceea ce nu am chef, stau foarte bine aici unde sunt. Eu nu cred în bullshit-urile astea cu ieșitul din zona ta de confort. Bă, de ce să ies eu din zona mea de confort dacă îmi e bine acolo, terminați cu tâmpeniile astea și lăsați oameni să stea acolo unde se simt bine.
Personal, mie nu îmi place Youtube-ul ca și platformă, intru foarte rar pe el, nu urmăresc decât foarte puțini vloggeri, doi la număr, Pandutzu și Mariciu, pentru că îmi place ceea ce creează ei, în rest alții nu mă interesează. Evident, cunosc fenomenul destul de bine prin natura meseriei, știu cine sunt cei mai populari vloggeri, dar îi știu și atât, vizualizarea mea nu o au, că efectiv nu interesează ceea ce prestează.
Și nu, nu o să lansez niciun podcast, că tot am observat că a devenit la modă și treburile astea, așa că, Hurducaș și Katai pot să stea liniștiți, nu o să îi concurez nici pe ei.
Pe mine o să mă găsiți aici, pe blog, scriind lucruri și împărtășind opinii, uneori mai dure, alteori mai soft, dar am spus întotdeauna ceea ce cred și simt.
PS: dacă îl convinge cineva pe CTP să se apuce de vlogging, abia atunci poate o să mă gândesc și eu să intru.
