Graţian Lascu – scriitor la 18 ani

Lansez o nouă rubrică pe acest blog. Rubrica de interviuri cu diverşi oameni pe care îi găsesc interesanţi prin ceea ce fac şi scriu. Vor fi oameni din diverse domenii de activitate pe care îi voi lua la un tir de întrebări.

Primul invitat al acestei rubrici este Graţian Lascu, un adolescent orădean, blogger, care are tot viitorul în faţă, iar pe lângă asta, a devenit şi scriitor la o vârstă la care mulţi dintre tineri se ocupă cu diverse activităţi de adolescenţi. A intrat în rândul autorilor cu cartea sa de debut „Amintiri din Prezent”

1. Salut. Zi-mi pentru început câteva vorbe despre tine, gen, scopul şi durata vizitei pe acest Pământ. Glumesc, cine eşti, cu ce te ocupi, câţi ani ai, din astea mai personale… pentru cei care află prima dată despre tine, ca să ştie cu cine povestim.

Salutare! Nume: Graţian Lascu. Vârsta: 18 ani. Scriitor şomer. Peste 3 luni termin şi eu incubatorul de roboţi numit liceu. Privesc cu nepăsare marii învăţaţi de la catedră care ne dau ei sfaturi din manuale despre ce trebuie să facem in Viaţă. Încă mai sunt fumător, am gropiţă în obrazul drept când zâmbesc şi de obicei sunt un ghimpe in coastă. Misogin în timpul liber.

2. Ai debutat la 18 ani în lumea scriitorilor. Ia zi-mi, cum te simţi când ştii că poţi să te lauzi cunoscuţilor cu, „ştiţi, eu am scris o carte la 18 ani, voi ce aţi făcut la vârsta asta”?

(hahahaha) În România nu mai există o lume a scriitorilor. Sunt câteva oraşe care mai adăpostesc câţiva scriitori mari, dar ei nu ajung în atenţia publicului larg. Îţi spun sincer: să încerci să fii scriitor sau sa publici în ziua de azi nu e nimic special. Eu nu sunt nici măcar scriitor. În imaginea omului de rând, scriitori sunt doar Creangă, Slavici, Sadoveanu, Caragiale – despre care au învăţat la şcoală. Mulţi nici n-au auzit de Eliade, Cioran, Ionescu…

3. Cartea ta se numeşte „Amintiri din prezent”. Unii scriu amintiri din trecut, alţii din viitor, tu de ce ai ales prezentul?

Cartea are acţiunea stabilită în perioada adolescenţei. Personal, această perioadă o consider total diferită. Mulţi o trăiesc la fel, mai ales când e vorba de dragoste. Prima dragoste, o ţigară, o revoltă interioară. Acolo e un prezent, atunci trăim toţi, existăm! Atunci avem sentimente şi simţim cu adevărat. Apoi întrăm într-un sistem care va hotărî pentru noi şi aproape ne este planificat viitorul.

4. Povesteşte-mi pe scurt, în două, trei rânduri despre ce e vorba în „Amintiri din prezent”, fără să dai prea multe picanterii. Asta e aşa, pentru cei care încă nu au descoperit-o, printre care mă număr şi eu, cu toată ruşinea ţi-o spun :)) Oricum eu clar o voi citi în scurt timp numai că nu am avut încă timp de ea :D

Cred că aceasta a fost una dintre cele mai frecvente întrebări care mi s-au pus. Eu îmi prezint cartea ca fiind o poveste de dragoste adolescentină într-o lume a viciului şi vulgarităţii feminine. Personajele sunt adolescenţii obişnuiţi din liceele orădene care încearcă să-şi păstreze sentimentele pure printre pachetele de ţigări fumate, alcoolul ce le curge prin sânge şi drogurile ce le rulează în foiţe. Sexualitatea şi erotismul adolescentin dau cărţii un aer tabu fiind recomandat doar celor care tânjesc să-şi trăiască Viaţa.

5. Cu blogul cum merge? Nu te întreb de trafic şi câţi bani ai făcut cu el, mă interesează de când ai blog, ce subiecte obişnuieşti să abordezi şi dacă ţi-a adus vreun beneficiu până acum? Pe scurt, dacă eşti fericit cu blogul, ca să zic aşa?

Da, sunt fericit cu blogul pe care îl deţin. Am trecut pe domeniu propriu acum 6 luni după nenumărate presiuni venite din partea unor bloggeri cu experinţă. Nu regret această mutare, pot să spun că mi-a adus mai multe beneficii şi o uşoară încredere după 2 ani în care am scris pe domeniile gratuite. Plus că am găsit o sursă de inspiraţie după ce am văzut o creştere semnificativă a vizitatorilor. Aşa că am abordat câteva subiecte mai diferite decât scurtele rupturi din realitate mea zilnică, promovarea noilor artişti sau recenziile de carte. Am observat o reacţie foarte bună la rubrica de bancuri misogine pe care o postez aproape în fiecare luni ca să avem o săptămână frumoasă.

6. Mă uit pe blogul tău şi văd că ai o temă gratuită instalată. Te gândeşti în viitorul apropiat să investeşti în dezvoltarea lui, să-i dai o haină aşa mai personalizată?

Cunosc câţiva băieţi care sunt specialişti în domeniul acesta şi pot aproape oricând să le cer ajutorul. Chiar gratuit. Docamdată nu am investit atât de mult în blog pentru că nu apare printre primele 3 prioritatăţi din lista profesională. Curând totul se va schimba oricum, mai ales că îmi fac atestatul din Marketing cu tema bazată pe creare sau îmbunătăţire de site-uri.

7. Cum a mers promovarea cărţii tale prin intermediul blogului? Sau altfel spus, cum au primit cititorii tăi vestea când le-ai zis, „fraţilor, am scris o carte”? Nu ai primit comentarii din alea de hater, gen: la ce-ţi trebuie ţie o carte, du-te la muncă, bă, şi lasă scrisul”?

Blogul m-a ajutat foarte mult în promovare. Am anunţat, am direcţionat informaţia, iar de acolo câţiva prieteni din blogosferă au preluat-o şi împărţit-o mai de parte. Mediul Online m-a ajutat mult, având un fel de aură mai serioasă vazându-se că scriu aproape zilnic şi nu am apărut din senin cu o carte. Comentarii răutăciose? Au fost din toate părţile. Chiar şi din interiorul familiei mele…

8. Citesc la tine pe blog că ţi-ai luat permisul de conducere din a treia încercare, dar că încă nu prea ai la ce să-l foloseşti. Ia zi-mi eşti genul de tânăr care şi l-a luat permisul doar pentru că e la modă sau chiar îţi place să şofezi, îţi plac maşinile?

Damn… Îmi plac unele maşini, am un fel de manie pentru modelele Dacia. Dar… Doar atât! Îmi place să le privesc din exterior, mai analizez cum este aranjat bordul şi câteodată întreb de preţul second-hand al maşinii. Niciodată nu am fost atras de şofat şi nici nu cred că voi fi vreodată. Folosesc maşina doar dacă este necesar şi am făcut şcoala de şoferi la insistenţa părinţilor. Mama îmi zicea că e necesar un carnet de conducere categoria B aproape oriunde, mai ales dacă ţi se oferă maşină de serviciu. Tata cred că m-a trimis doar să mai profite de un păhărel la o întâlnire cu rudele

9. Cum au primit colegii tăi de la şcoală vestea când ai anunţat că ai scris o carte? Te întreb asta pentru că ştiu cum e la liceu, mulţi dintre colegi au tendinţa să facă mişto când le zici că faci ceva ce lor li se pare greu, ca de exemplu să scrii pe blog sau să scrii o carte.

Am creat în jurul meu o altă viziune când e vorba de scrierile proprii. Indiferent că sunt pentru blog sau pentru o revistă, mereu sunt direct şi sincer. Dacă voi crede că profesorul vine la catedră doar să aibe şi el un loc de muncă, atunci asta voi scrie. Aici a intervenit şi problema tabu legată de mine şi de scris în liceu. Mi s-au refuzat toate articolele pentru revista liceului… Nu spun că au fost excepţionale, însă erau realiste, directe şi transmiteau o părere comună a generaţiei mele despre viaţa de licean. Mereu mi-a plăcut să fac puţin tam-tam dacă am dreptate şi am primit o susţinere uriaşă din partea colegilor. Cartea mea fiind una tipic adolescentină a prins în liceu şi am avut un feed-back pozitiv în proporţie de 90%. Restul de 10% venea din partea unor fete mai sensibile şi frigide care au găsit cartea mult prea misogină.

10. Dacă ai putea să schimbi trei lucruri la tine, care ar fi acelea şi de ce?

– Nu ştiu să-mi împart timpul şi de acea prefer o ieşire la o cafea decât 5 pagini de integrale
– Răzbunător, consum prea multă energie cu planurile
– Găsesc foarte greu motivaţie pentru a duce la capăt anumite proiecte din care aş fi putut câştiga, pe toate planurile

5 întrebări scurte

1. Trei calităţi pe care crezi că le ai?

– Sincer (uneori prea sincer)
– Spirit analitic
– Umorul dezvoltat (mai mult cel cu tentă sexuală…)

2. Dă-mi trei hobby-uri pe care le ai, altele decât lectura, asta se presupune că e by default?

– Misoginism
– Contemplez diferite obiecte în căutarea sensurilor ascunse
– Ţigările, brandurile vechi, îmi place aroma şi dansul jucăuş al fumului

3. Genul muzical preferat?

Hip-hop

4. Bere, cafea sau vin?

Bere la terasa cu colegii, cafea la discutiile mai lungi, vin doar la o seara mai speciala.

5. Oraşul preferat din Romania sau Europa, altul decât Oradea?

România: Cluj-Napoca
Europa: Paris

Eu îi doresc succes în tot ceea ce face şi multă baftă la aşa zisul examen de maturitate pe care îl va avea – bacalaureatul – deşi simt că nu are nevoie de aşa ceva :)

Îl găsiţi pe facebook şi twitter.